Personalitatea poate avea o influenta importanta asupra senzatiei de stres. Ea afecteaza atat gradul de perceptie al potentialilor agenti ca fiind stresanti in fapt, cat si tipul de reactii care apar.

Sa aruncam o privire asupra celor doua trasaturi cheie ale personalitatii. Locul controlului – se refera la convingerile oamenilor despre factorii care le controleaza comportamentul. Cei cu locul de control intern considera ca isi tin soarta in maini, in timp ce aceia cu locul de control extern considera ca situatia lor este controlata de noroc, soarta sau de catre detinatorii puterii in general. Comparati cu "internii", "externii" au mai multe sanse sa se simta anxiosi in fata potentialilor agenti de stres. Celor mai multi oameni le place sa simta ca tin sub control ceea ce li se intampla. Internii au mai multe sanse sa se infrunte direct cu agentii stresanti pentru ca ei pleaca de la premisa ca raspunsul lor poate schimba ceva. Externii sunt anxiosi, sunt mai inclinati sa adopte strategii de reducere a anxietatii care functioneaza doar pe termen scurt.

In ultimii 20 de ani, multe studii s-au indreptat catre relatia dintre stresul la locul de munca si diverse tulburari. Tulburarile de somn si de dispozitie, dureri de cap si stomacale, tulburari ale relatiilor de familie si sociale sunt exemple ale problemelor legate de stres care se dezvolta rapid si se regasesc frecvent in aceste studii. Aceste semne timpurii ale stresului la locul de munca sunt, in general, usor de recunoscut. Efectele stresului la locul de munca in tulburarile cronice sunt mai dificil de observat, deoarece aceste tulburari necesita mai mult timp pentru a se dezvolta si pot fi influentate de multi alti factori. Dovezile se acumuleaza rapid pentru a sugera ca stresul joaca un rol important in multe tipuri de probleme cronice de sanatate, in special cardiovasculare, musculare si psihice.

FACTORI DE STRES

Potentialii factori de stres din viata de organizatie pot afecta aproape pe oricine in orice organizatie in timp ce altii par sa afecteze numai pe cei care joaca anumite roluri.

Factori de stres la nivel executiv si managerial -supraincarcarea rolului - are loc atunci cand cineva trebuie sa se achite de prea multe indatoriri, intr-un timp prea scurt. Supraincarcarea rolului provoaca stres, ii impiedica pe cei afectati sa se bucure de placerile vietii, care pot reduce stresul. Responsabilitatea mare – responsabilitatea fata de oameni si de lucruri, influenta asupra viitorului altora, au potentialul de a induce stres.

Factori de stres la nivel operational -conditii improprii de munca – conditiile de munca neplacute sau chiar periculoase sunt factori importanti de stres. Proiectarea necorespunzatoare a postului – poate provoca stres la oricare din nivelele organizationale. Supraincarcarea rolului sau posturile prea simple si neinteresante vor actiona ca agenti de stres. Monotonia si plictiseala se pot dovedi extrem de frustrante pentru cei care se simt capabili sa isi asume obligatii mai complexe.

Dupa modelul lui R. Karasek asupra solicitatilor si controlului in cadrul postului, posturile in care exista solicitari mari dar nu dau decat posibilitati reduse de control asupra deciziilor profesionale sunt in mod special predispuse sa produca stres si reactii negative la stres. Solicitarile mari pot aduce cu ele un ritm de lucru neuniform, supraincarcarea, timpul foarte limitat, sau responsabilitatea pentru mari pierderi materiale posibile. Lipsa de control se refera la aria limitata de decizie si autoritate. Factori stresanti pentru rolurile de reprezentare –pozitii in care membrilor organizatiei li se cere sa interactioneze cu membrii altor organizatii sau cu publicul. Ocupantii acestor pozitii au mari sanse sa traiasca stresul fiind cu "un picior in organizatie si cu celalalt in mediul exterior". Rolul de membru al organizatiei poate fi incompatibil cu solicitarile publicului sau ale altei organizatii.

Epuizarea dupa cum o definesc C. Maslach si S. Jackson, este o combinatie de "stare avansata de oboseala emotionala, depersonalizare si reducerea sentimentului de realizare personala, ce se produce la indivizii care lucreaza cu oamenii intr-un post sau altul". Candidatii cu sanse maxime la epuizare sunt: profesorii, asistentele medicale, lucratorii sociali. Epuizarea pare sa urmeze o evolutie in stadii, care incepe cu o stare de oboseala emotionala (se simte secatuit de munca, obosit dimineata, frustrat, nu vrea sa lucreze cu oamenii). Urmatorul stadiu este depersonalizarea. Aceasta se manifesta prin insensibilitate profesionala, tratarea oamenilor ca pe obiecte, nepasare fata de necazurile oamenilor. Al treilea stadiu: realizari personale reduse – nu poate face fata eficient problemelor, considera ca nu are o influenta buna asupra altora, nu poate intelege sau compatimi pe altii, nu se mai simte atras de munca sa. Epuizarea pare sa se intalneasca cel mai adesea printre cei care au intrat in serviciu cu idealuri deosebit de inalte.

Factori generali de stres -exista factori de stres care probabil sunt resimtiti uniform de orice actor social. Conflictele interpersonale – sunt un factor puternic, in special pentru cei cu tendinte accentuate de a-l evita. Intreaga gama de conflicte, de la ciocnirile de personalitati pana la certurile intergrupuri are mari sanse de a provoca stres, cand conduce la atacuri reale sau doar percepute, asupra integritatii sau bunei pareri despre sine.

Conflictul serviciu-familie – stresul izvoraste din conflictul de roluri intre a fi membrul al unei familii si a fi membrul unei organizatii.

Nesiguranta postului – un post sigur este un obiectiv important pentru aproape oricine si cand acesta este amenintat, poate aparea stresul.

Ambiguitatea rolului – exista acolo unde obiectivele postului sau modul de a accede la ele sunt neclare. Lipsa unei directive se poate dovedi stresanta, in special pentru cei care tolereaza greu o astfel de ambiguitate.

Alaturi de acesti factori generali mai pot fi intalniti si alti factori de stres: lipsa locului de munca, un loc de munca bun poate fi stresant atunci cand angajatul este permanent nesatisfacut, nu are perspectiva de avansare sau de schimbare semnificativa, nu are siguranta prezentei pe postul potrivit si, in acelasi timp, nu stie ce altceva ar putea face. Echipa sau organizatia pot fi stresante atunci cand cerintele sunt conflictuale, obiectivele neclare, sau resursele neadecvate, daca au loc schimbari fara consultare sau planificare adecvate, sau daca exista un conflict intre satisfacerea nevoilor si asteptari. Ate cauze de stres pot fi conditiile proaste de munca (zgomot, iluminare, mizerie, umiditate, caldura/frig excesiv, ergonomie), un slab management al timpului, finantare nesigura, lipsa procedurilor de suport si supervizare. Locul de munca poate fi stresant daca angajatul are prea mult sau prea putin de facut, daca slujba este prea grea sau prea usoara, daca angajatul trebuie sa ia decizii fara a beneficia de informare sau autoritate adecvate, daca primeste termene asupra carora nu are nici un control sau daca are responsabilitatea vietii altora. Stresul poate fi generat de relatiile cu superiorii, subordonatii, colegii, consiliul de administratie, beneficiari, membrii sau persoane din alte organizatii. O importanta categorie de factori mai sunt si cei autoindusi. Acestia sunt specifici persoanelor care nu se trateaza adecvat pe ele insele si se pot datora neglijarii fizice, care pe langa potentialul stresant propriu, poate determina capacitatea de a rezista altor factori stresanti, sau abandonarii perioadelor de relaxare. Ca factori de stres externi, care scapa controlului putem aminti: schimbarile legislative, deciziile finantatorilor, traficul, transportul in comun.

SIMPTOMELE STRESULUI LA LOCUL DE MUNCA

Simptomele stresului la locul de munca se pot manifesta in plan comportamental, fiziologic si psihologic.

Reactii comportamentale: sunt activitati practicate deschis, pe care individul stresat le foloseste in incercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a problemei, de retragere si de folosire a substantelor care provoaca dependenta.

Reactiile psihologice: implica in primul rand procesele emotionale si cerebrale. Reactia psihologica cel mai des intalnita este utilizarea mecanismelor de aparare (eforturi psihologice de a reduce anxietatea asociata cu stresul).

Reactii fiziologice la stres: exista dovezi ca stresul la locul de munca se asociaza cu functionarea neregulata a inimii, hipertensiune, puls accelerat, cresterea colesterolului. Stresul a mai fost asociat si cu declansarea unor boli cum ar fi cele respiratorii si infectiile bacteriene.

Criteriile de diagnostic pentru stres- persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele dintre cele care urmeaza a fi prezentate:

1. Persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment care a implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau periclitare a integritatii corporale proprii ori a altora;

2. Raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare.

3. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul din urmatoarele moduri:

- Amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului; vise detresante; detresa psihologica; reactivitate psihologica;

Simptome persistente de excitatie crescuta (care nu erau prezente inainte), dupa cum este indicat de doua sau mai multe dintre urmatoarele efecte:

1. Dificultatea de adormire;

2. Iritabilitate sau accese coleroase;

3. Dificultate in concentrare;

4. Hipervigilitate;

5. Raspuns de tresarire exagerat.

O oarecare simptomatologie urmand expunerii la un stres extrem este duplicitara si adesea nu necesita nici un diagnostic. Stresul acut trebuie luat in consideratie numai daca simptomele dureaza cel putin 2 zile si cauzeaza o detresa de deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare sau deterioreaza capacitatea individului de a indeplini unele sarcini necesare prin definitie. Diagnosticul de stres este adecvat numai pentru simptomele care apar in decurs de o luna de la stresorul extrem, pentru cel de stres posttraumatic se cere mai mult de o luna de simptome, acest diagnostic nu poate fi pus in cursul acestei perioade initiale de 1 luna. Pentru indivizii care au reactii la stresor extreme, dar care prezinta un pattern simptomatologic care nu satisface criteriile pentru stresul acut, trebuie luat in consideratie un diagnostic de tulburare de adaptare. Stimularea trebuie exclusa in acele situatii in care remuneratia financiara, oportunitatea beneficiului sau deciziile medico legale joaca un rol.

Un alt simptom psihologic a stresului este tensiunea musculara ce poate fi asociata cu tremor, contracturi, senzatia de iritatie si durere sau sensibilitate musculara. Multi indivizi cu anxietate generalizata dau dovada de simptome somatice. Anxietatea generalizata apare frecvent concomitent cu tulburarile afective si cu alte tulburari in legatura cu efectele acestora.

Bibliografie

Adirandack, S.. - Managementul pur si simplu- Editura F.D.S.C., Bucuresti, 1999 ;

Armstrong, M.. - Managementul resurselor umane- Editura Cedes, Bucuresti, 2003 ;

Alexandrescu, L.C.. - Clasificarea stresului psihic. Revista Romana de Psihiatrie, Pedeopsihiatrie si Psihologie medicala, Bucuresti, 1993 ;

Birkhenibil, V.. - Stresul un prieten prietenos ? - Editura Gemma Pres, Bucuresti, 2000 ;

Bogathy, Z.. - Manual de psihologia muncii si organizationala- Editura Polirom, 2004 ;

Bogathy, Z.. - Introducere in psihologia muncii- Editura Tipografia de Vest, Timisoara, 2000

Cristea, D.. - Tratat de psihologie sociala- Editura Pro Transilvania, 2000;

Constantin, T.. - Evaluarea psihologica a personalului- Editura Polirom, Iasi, 2004 ;

Constantin, T., Stoica, Ctin.. - Managementul resurselor umane. Ghid practic si instrumenete pentru responsabilii de resurse umane si managerii, Editura Institutlui European, Iasi, 2002 ;

Cole, G.. - Managementul personalului- Editura Cedes, Bucuresti, 2000 ;

Chelcea, A.. – Psihoteste (vol. I, II)- Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1995/1997 ;

Dorian, B., Garfinkel, P.E.. - Stress, Immunity and tlless a review. Psycol red, 1987;

Gori, R., Poinso, Y.. - Dictionnaire pratique de psychopathologie, Editura Universitas, Paris, 1972;

Green, B. L.. - Psychosocial Resarch in Traumatic Stress, an update, i trauma stress- ;

Henery, J. P., Stephen, P. M.. - Health and the social envioronment, a sociobiologic approach, springer werlag, New york, 1977;

Hindle, T.. - Cum sa reducem stresul- Editura Rao, Bucuresti, 2001;

Autor : Mihai Adrian Paun