In fizica, stresul este acea forta capabila sa produca deformari temporare sau permanente asupra unui corp. In biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbari intr-un organism, cauzeaza dereglari sau reglari ale proceselor legate de acel organism. Stresul este "raspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natura" (Selye, 1974, p.123). Exista numai doua tipuri de reactie: raspunsul activ, adica lupta si raspunsul pasiv, adica fuga sau tolerarea. Stresul poate fi definit si sub aspectul efectelor: "reactia mintii si a trupului la schimbare", sau "rezultatul dezechilibrului atunci cand perceptia unei persoane sau actualele abilitati si resurse sunt insuficiente pentru a face fata cerintelor unei situatii date" sau "teama indusa unui organism care incearca sa isi pastreze normalitatea in fata potentialilor agenti ce il pot afecta".

Stresul produce modificari in felul in care o persoana simte, gandeste si se comporta si poate produce schimbari in functiile psihologice. Stresul implica aspecte legate de teama fireasca, avand in vedere natura umna vis-a-vis de pericolele care se pot intampla la locul de munca, stresul profesional are caracter de legitate care poate actiona asupra orcarei persoane si poate avea efecte negative asupra individului. In viata de zi cu zi s-a pus in mod traditional accent pe aspectele negative, disfunctionale ale stresului. In limbaj curent, atunci cand spunem despre cineva "ca este stresat" ne gandim de fapt la un nivel de stres foarte mare. La locul de munca, poate cea mai exhaustiva definitie a stresului negativ este: schimbarea in starea psihica, fizica, emotionala sau in comportamentul unei persoane ca urmare a presiunii constante exercitate asupra sa pentru a activa in moduri incompatibile cu abilitatea sa reala sau perceputa, cu timpul si resursele avute la dispozitie. Cu alte cuvinte stresul la locul de munca poate fi definit ca cel mai daunator raspuns fizic si psihic ce ia nastere atunci cand cerintele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitatile sau nevoile angajatului. Stresul la locul de munca poate conduce la compromiterea sanatatii si chiar imbolnavire.

Conceptul de stres la locul de munca este adesea confundat cu acela de competitie, dar aceste concepte nu sunt identice. Competitia ne energizeaza psihologic si fizic, si ne motiveaza sa invatam noi meserii si sa ne perfectionam munca. Cand o competitie a luat sfarsit ne simtim relaxati si satisfacuti. Importanta competitiei in munca este probabil cea la care se face referire cand se spune: "putin stres nu strica". Uneori, insa, competitia se transforma in cerinte ale slujbei ce nu pot fi indeplinite, relaxarea se transforma in epuizare, iar senzatia satisfactiei in senzatia de stres. Pe scurt, stadiul este de imbolnavire si esec in munca. Stresul este o reactie psihologica la solicitarile inerente ale factorilor de stres care are potentialul de a face o persoana sa se simta tensionata si anxioasa, pentru ca nu este in stare sa faca fata acestor solicitari. Stresul nu este intotdeauna consecinta unei actiuni nocive. Este neesential daca factorul de stres insusi este un lucru placut sau neplacut; efectul sau depinde exclusiv de masura in care solicita adaptabilitatea organismului. Orice activitate normala poate produce un stres puternic fara o consecinta daunatoare. Stresul daunator sau neplacut este numit "distres". Cuvantul stres utilizat in limba engleza semnifica tensiune, incarcare, provine din cuvantul existent in limba franceza veche, distres, insemnand necaz, dificultate, situatie neplacuta. Prima silaba a disparut probabil fiind deseori inghitita, ca atunci cand se foloseste "'neata" in loc de "buna dimineata". La baza aparitiei stresului organizational se afla doi agenti stresori centrali de natura psihologica, acestia sunt :

1. conflictul de rol – acest factor stresor desemneaza situatiile in care o persoana, ce ocupa un anumit post, este supusa in cadrul organizatiei, unor imperative solicitari fizice si psihice prin care uneori angajatul poate genera conflicte de rol;

2. ambiguitatea rolului – desemneaza lipsa ori insuficienta informatiilor clare oportune solicitate de rezolvarea corecta a sarcinilor, individul este confruntat cu ambiguitatea rolului, nu cunoaste exact obiectivele si sarcinile ce ii revin, performantele profesionale pe care trebuie sa le aiba in organizatie, criteriile de control, evaluarea performantelor profesionale si motivarea angajatilor. Ambiguitatea traita de indivizi este diferita si marcata de trasaturile de personalitate, intensitatea stresului generat de ambiguitatea rolului care difera de la un individ la altul.

Efectele stresului la locul de munca:

Lucrurile legate de stres pot fi deopotriva placute sau neplacute, in timp ce cuvantul distres inseamna intotdeauna necaz, neplacere. Ideea de stres este foarte veche. Poate chiar "omul preistoric isi dadea seama de trasaturile comune ale acelor senzatii de descurajare si extenuare care il cuprindeau dupa o munca grea, in urma caldurii excesive sau frigului, starilor de frica sau unor indelungate perioade de boala. Chiar daca el nu constientiza faptul ca apareau intotdeauna reactii similare cand ceva era peste puterile lui, acest sentiment ii atragea totusi instinctiv atentia ca limitele propriei sale capacitati erau depasite" (Selye, 1974, p. 176).

Stresul nu trebuie evitat. De fapt nici nu poate fi evitat. Indiferent ce facem sau ce se intampla cu noi intotdeauna avem nevoie de energie pentru intretinerea vietii, combaterea efectelor daunatoare si adaptarea la influentele in permanenta schimbare pe care le exercita mediul. Un anumit nivel al stresului exista si in starea de relaxare, in timpul somnului. Intalnirea cu stresul poate fi folositoare daca, familiarizandu-ne cu modul de actionare al stresului ne vom forma in consecinta conceptia de viata. Cei care s-au ocupat la inceput de problematica stresului nu au facut deosebirea intre distres si stres, desi stresul este o notiune mai larga cuprinzand si emotiile placute, implinirile si afirmarea personalitatii. Fiziologul francez din a doua jumatate a secolului XIX, C. Bernard, a demonstrat primul, cu mult inainte ca ideea de stres sa fi aparut, ca mediul intern al organismelor nu se schimba desi mediul lor extern se schimba in permanenta. El a observat ca viata libera si independenta este conditionata de stabilitatea mediului intern. 50 de ani mai tarziu, fiziologul american W. B. Cannon a propus ca ansamblul "proceselor fiziologice coordonate care asigura mentinerea starilor de stabilitate ce guverneaza in mare parte organismul" sa fie denumite homeostazie, exprimand capacitatea de a mentine o situatie statica invariabila. Conservarea vietii si sanatatii noastre cere ca nimic in noi sa nu se abata prea mult de la starea obisnuita. In caz contrar survin imbolnavirea si moartea. Prima descriere a "sindromului ce apare in urma diferitelor influente nocive" a fost publicata in 1936; mai tarziu aceste reactii au devenit cunoscute sub denumirile de sindrom general de adaptare (SGA), respectiv sindrom de stres biologic. S-a evidentiat faptul ca energia de adaptare sau capacitatea de adaptare a organismului este finita, deci se poate epuiza. Ne putem irosi usor capacitatea de adaptare sau putem invata cum sa ne dramuim acest stoc de energie folosindu-l numai in scopuri utile care produc cat mai putin distres.

Sursele majore ale stresului la locul de munca sunt :

Conditii improprii de munca – conditiile de munca neplacute sau chiar periculoase sunt factori importanti de stres.

Proiectarea necorespunzatoare a postului – poate provoca stres la oricare din nivelele organizationale. Supraincarcarea rolului sau posturile prea simple si neinteresante vor actiona ca agenti de stres. Monotonia si plictiseala se pot dovedi extrem de frustrante pentru cei care se simt capabili sa isi asume obligatii mai complexe. Dupa modelul lui R. Karasek asupra solicitatilor si controlului in cadrul postului, posturile in care exista solicitari mari dar nu dau decat posibilitati reduse de control asupra deciziilor profesionale sunt in mod special predispuse sa produca stres si reactii negative la stres. Solicitarile mari pot aduce cu ele un ritm de lucru neuniform, supraincarcarea, timpul foarte limitat, sau responsabilitatea pentru mari pierderi materiale posibile. Lipsa de control se refera la aria limitata de decizie si autoritate.

Factori stresanti pentru rolurile de reprezentare si epuizarea. Rolurile de reprezentare sunt pozitii in care membrilor organizatiei li se cere sa interactioneze cu membrii altor organizatii sau cu publicul. Ocupantii acestor pozitii au mari sanse sa traiasca stresul fiind cu "un picior in organizatie si cu celalalt in mediul exterior". Rolul de membru al organizatiei poate fi incompatibil cu solicitarile publicului sau ale altei organizatii. Epuizarea dupa cum o definesc C. Maslach si S. Jackson, este o combinatie de "stare avansata de oboseala emotionala, depersonalizare si reducerea sentimentului de realizare personala, ce se produce la indivizii care lucreaza cu oamenii intr-un post sau altul". Candidatii cu sanse maxime la epuizare sunt: profesorii, asistentele medicale, lucratorii sociali. Epuizarea pare sa urmeze o evolutie in stadii, care incepe cu o stare de oboseala emotionala (se simte secatuit de munca, obosit dimineata, frustrat, nu vrea sa lucreze cu oamenii). Urmatorul stadiu este depersonalizarea. Aceasta se manifesta prin insensibilitate profesionala, tratarea oamenilor ca pe obiecte, nepasare fata de necazurile oamenilor. Al treilea stadiu: realizari personale reduse – nu poate face fata eficient problemelor, considera ca nu are o influenta buna asupra altora, nu poate intelege sau compatimi pe altii, nu se mai simte atras de munca sa. Epuizarea pare sa se intalneasca cel mai ades printre cei care au intrat in serviciu cu idealuri deosebit de inalte.

Surse bibliografice:

• Anitei, M., Chraif, M.. - Abordari moderne ale stresului ocupational- volumul de lucrari « Prevalenta si cauzalitate in abordarea stresului », Editura Psihomedia, Sibiu, 2010 ;

• Alexandrescu, L. C.. - Clasificarea stresului psihic - Revista Romana de Psihiatrie, Pedeopshiatrie si Psihologie medicala, Bucuresti, 1993;

• Birkhenibil, V.. - Stresul un prieten prietenos? - Editura Gemma Pres, Bucuresti, 2000;

• Cristea, D.. - Tratat de psihologie sociala - Editura Pro Transilvania, 2000;

• Hindle, T.. - Cum sa reducem stresul - Editura Rao, Bucuresti, 2001;

• Miclea, M.. - Stres si aparare psihica – Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca, 1997;

• Paun, M.. - Metode de reducere si eliminare a stresului la locul de munca- in volumul de lucrari "Prevalenta si cauzalitate in abordarea stresului", editura Psihomedia, Sibiu, 2010;

• Selye, H.. - Stiinta si viata - Editura Politica, Bucuresti, 1984;

• Stora, B. J.. - Stresul – Editura Meridiana, Bucuresti, 1999.

Autor: Mihai Adrian Paun