Conditia de persoana adulta fara adapost, presupune o serie de atribute care definesc aceasta stare de fapt. Astfel starea de izolare, marginalitatea, alienarea si excluderea sociala au efecte extreme in planul integritatii emotionale, relationale dar si sociale.

Astfel accesul la o locuinta devine un element esential al incluziunii sociale. „Excluderea sociala apare ca un concept multidimensional si multifatetat care, aplicat la categoria pusa in discutie, inglobeaza aspecte ca vulnerabilitate psihosociala, atitudine ostila a COMUNITATII FATA DE EI, CADRUL LEGISLATIV DEFICITAR."

I. 1.1. FACTORI AI EXCLUZIUNII SOCIALE IN CAZUL PERSOANELOR ADULTE FARA ADAPOST

Exista un complex cauzal care este implicat in generarea si mentinerea fenomenului persoanelor fara adapost. Aceste cauze au reiesit din declaratiile persoanelor intervievate in Centrul de Urgenta pentru Persoane fara Adapost Braila.

Conflictele familiale. Tensionarea climatului familial poate determina aparitia unor conflicte majore intre parteneri conjugali, parinti si copii, intre frati, rude etc. – Determinate de lipsa de venituri, uneori amplificate de consumul de alcool sau de problemele psihice ale unora din membrii familiei, provoaca alungarea, parasirea locuintei sau chiar abandonul familial din partea unui partener conjugal.

Divortul este una din principalele cauze care a determinat pierderea locuintei, barbatii fiind cei care sunt aproape intotdeauna evacuati din locuinta. La putin timp dupa evacuare (perioada in care consuma resursele pe care le mai au), unii dintre ei nu reusesc sa mentina un echilibru socio-economic, si sfarsesc prin a se adapta vietii de strada.

Exista persoane care au recurs la instrainarea locuintei pentru a-si cumpara una mai ieftin de intretinut, pentru a se muta in mediul rural, pentru a se muta cu o ruda, pentru a incepe o afacere, etc., iar dupa ce sunt cheltuiti banii (inainte de a fi cumparata o alta locuinta mai modesta), ajung in strada. Aceste persoane provin de regula din randul celor cu venituri foarte modeste sau au girat cu locuintele imprumuturi pentru afacerile lor sau ale altor persoane si imprumuturile nu au fost achitate.

Pierderea locului de munca duce la reducere sau absenta totala a veniturilor, ceea ce determina imposibilitatea de a plati cheltuielile de intretinere a locuintei, de a plati o chirie, determina, de asemenea, aparitia sau acutizarea conflictelor familiale. Se pare ca pierderea slujbei are ca finalitate, in multe cazuri, pierderea locuintei.

Imposibilitatea de a plati chiria sau cheltuielile de intretinere a determinat acumularea de datorii mari, care au avut ca rezultat evacuarea locatarului sau rezilierea contractului de chirias.

Unele persoane au dorit sa isi vanda locuinta dar au fost escrocate, si nu au primit nici un ban. Situatiile in care s-au petrecut aceste escrocherii sunt diverse (obligarea de a semna fara a primi bani, vanzarea prin firme imobiliare fantoma, subevaluarea sau inselarea in special a batranilor cu o capacitate mai redusa de discernamant).

Detentia provoaca in mai multe cazuri divort, sau duce la imposibilitatea platii chiriei si a cheltuielilor de intretinere sau pierderea locului de munca. In aceasta situatie, pentru ca nu isi pot gasi un loc de munca si o locuinta cu chirie mica, ajung sa ingroase numarul celor care ratacesc pe strazi.

Desi sunt inregistrate separat, aceste cauze nu actioneaza singular ci sunt intercorelate. Astfel, ele se intretin reciproc, aparand in marea majoritate a situatiilor doua – trei cauze care actioneaza impreuna. De exemplu, pierderea locului de munca duce la lipsa de resurselor financiare, conflicte familiale, divort si pierderea locuintei; detentia la randul ei, provoaca divort sau imposibilitatea platii cheltuielilor locative, ceea ce duce la rezilierea contractului de inchiriere.

Din primele observatii se poate concluziona ca starea persoanelor fara adapost este favorizata de doua tipuri de factori:

1. Externi, de mediu – pierderea slujbei, lipsa resurselor financiare pentru a plati cheltuielile locative sau repararea imobilelor distruse, vanzarea locuintei, faptul de a nu fi avut niciodata locuinta proprietate personala, conditia de orfan sau abandonat;

2. Interni, de personalitate – indivizi ce pot fi usor influentati, persoane certate cu legea, boala psihica, resurse interne limitate.

I. 1.2. CATEGORII DE PERSOANE FARA ADAPOST INTALNITE IN BRAILA.

Pentru asistentul social a fi persoana aflata in situatie de criza nu inseamna neaparat a fi fara locuinta, ci a prezenta un ansamblu de dificultati economice si sociale conexe celei locuintei.

Eterogenitatea publicului face imposibila definirea unui portret-tip al persoanei fara adapost, si mai departe trasarea unei traiectorii-tip de reinsertie, care ar merge din strada la locuinta privata trecand prin serviciile de urgenta, casele de primire si adaposturile de noapte.

Si totusi, prin recursul la categorii de beneficiari putem avea o reprezentare utila a necesitatii sau adecvarii unor servicii la diferite tipuri de nevoi.

Voi incerca sa prezint o tipologie care se sprijina pe diferite tipuri de factori (varsta, gen, problematici):

• femeile izolate – aceasta categorie acopera alte doua cazuri reprezentative, pe de o parte femeile mai varstnice insotite de copii mari si pe de alta parte mamele foarte tinere;

• familiile cu multi membri – sunt foarte vulnerabile deoarece, pe de o parte centrele specializate in acordarea de servicii sociale de urgenta sunt in numar foarte redus si nu dispun de infrastructuri adecvate pentru a-i gazdui, si pe de alta parte pentru ca starea pietei locative nu le permite sa identifice o locuinta adecvata structurii si resurselor lor;

• tinerii adulti – constituie o alta categorie a carei prezenta este constanta in diferite servicii. Argumentul invocat pentru a explica acest fenomen are in vedere degradarea contextului socio-economic care ii exclude mai mult pe tineri, in principal pe cei cu nivel slab de calificare, de la oportunitatile de insertie sociala. In aceasta categorie sunt inclusi si tinerii proveniti din sistemul de plasament institutionalizat care odata ajunsi la varsta majoratului si care nu urmeaza o forma de invatamant sunt exclusi din sistemul de protectie sociala;

• persoanele varstnice – categorie pentru care munca de reinsertie se dovedeste extrem de dificila, mai ales din cauza problemelor de sanatate de care sufera. De altfel, lipsesc structuri pentru a-i primi si a le asigura tratarea adecvata a problematicilor lor specifice;

• persoane prezentand tulburari psihiatrice – institutiile de asistenta sociala se vad din ce in ce mai des confruntate cu prezenta beneficiarilor prezentand tulburari psihologice sau psihiatrice carora nu le pot face fata pentru ca nu dispun de competentele necesare. Acestia sunt remisi in circuitul ajutorului social prin sectorul sanatatii mentale, care considera ca problemele lor tin de sfera sociala. Se gasesc, de asemenea, si beneficiari care ies din spitalul se psihiatrie sau in care psihiatrii estimeaza ca starea lor nu necesita spitalizarea, ci doar un examen ambulatoriu.

Constructia de categorii se dovedeste indispensabila. Pentru profesionisti, ea permite definirea proiectului institutiei si adaptarea unei practici profesionale la caracteristicile beneficiarilor. Pentru autoritatile publice tipologia permite adaptarea politicilor sociale si stabilirea prioritatilor de actiune.

I .1.3 DIRECTII DE DEZVOLTARE A SERVICIILOR SOCIALE ACORDATE PERSOANELOR FARA ADAPOST

1 ACTIUNI CARE SA RASPUNDA NECESITATILOR PERSOANELOR AFLATE IN URGENTA SOCIALA

ACTIUNE IN URGENTA SOCIALA

A. Definirea starii de urgenta

Este urgenta sociala atunci cand cel putin una din nevoile elementare ale fiintei umane nu este satisfacuta: sa se hraneasca, sa se incalzeasca, sa se spele, sa doarma intr-un loc securizat, sa fie intr-o stare satisfacatoare de sanatate.

B. Identificarea nevoilor specifice starii de urgenta

- Nevoia de hrana;

- Nevoia de adapost;

- Nevoia de securitate;

- Nevoia de ingrijire medicala;

- Nevoia de imbracaminte adecvata, protectie impotriva frigului;

- Nevoia de a fi considerat o fiinta umana.

C. Servicii necesare

- Cabinete medicale;

- Adaposturi de urgenta;

- Servicii de asistenta socio-medicala stradala;

- Servicii de informare si orientare;

- Distributie de haine si hrana calda pe timp de iarna;

- Servicii de igienizare (spalatorii, dusuri);

- Servicii medicale in regim de infirmerie.

D. Definirea iesirii din urgenta

Putem intelege ca iesire din starea de urgenta situatia in care persoana are asigurate conditiile decente (respectarea demnitatii umane) de supravietuire si in care integritatea fizica si psihica nu mai sunt amenintate.

ACTIUNI IN POST-URGENTA

A. DEFINIREA POST-URGENTEI

Post-urgenta reprezinta perioada de recuperare psiho-fizica si de refacere a statutului social (acte de identitate, contact cu rudele, cunostintele, relatii stabilite cu asistentii sociali), in care persoana are posibilitatea de a-si reevalua si reconstrui un sens pentru perioada urmatoare din viata.

a. Obiective

- existenta unor servicii proximale de asistenta psihosociala si medicala;

- existenta unor servicii de zi cu acces neconditionat;

- acces la informatie;

- existenta unor retele de suport social.

b. Activitati specifice

- servicii neconditionate de consiliere sociala, consiliere psihologica si juridica;

- servicii de asistenta medicala;

- centre de zi (unde sa primeze ideea contactului interuman si valorizarea utilitatii sociale);

- adaposturi de noapte;

- cantine sociale;

- ateliere pentru reabilitare si capacitare profesionala;

- locuri de munca in acord cu resursele persoanelor fara adapost.

ACTIUNI CARE VIZEAZA REINSERTIA SOCIALA

A. Definirea starii de reinsertie/autonomie personala

Reinsertie sociala este atunci cand:

- o persoana este capabila sa-si asigure singura nevoile sale elementare (hrana, adapost, contacte sociale, ingrijirea sanatatii);

- o persoana este sau se simte utila in momentul in care ea este sau se simte un furnizor de resurse pentru societate, nu doar un consumator.

B. Obiective

- accesibilitate la toate serviciile publice;

- reintegrare socio-profesionala (existenta locurilor de munca adecvate pentru persoanele fara adapost);

- protectie juridica;

- informarea cu privire la drepturile si serviciile sociale.

C. Tipuri de servicii

- Locuinte sociale;

- Centre de zi rezidentiale;

- Locuri de munca protejate;

PREVENTIA FENOMENULUI

a. Existenta unui observator social: monitorizarea evolutiei fenomenului

Doua dintre caracteristicile cele mai importante ale acestui fenomen social sunt dinamica si complexitatea sa, cu atat mai ample cu cat modalitatile concrete de interventie sunt mai slab structurate. Pentru a putea dezvolta servicii adecvate si pe masura necesitatilor reale ale beneficiarilor, este nevoie de cunoasterea tendintelor de evolutie ale fenomenului respectiv, de modificarile care apar de la un an la altul in structura populatiei persoanelor fara adapost si a serviciilor oferite.

Dupa Vasile Miftode „sistemul preventiv care vizeaza faptele anomice, devianta, delincventa si criminalitatea include totalitatea masurilor profilactice indreptate asupra individului sau a comunitatilor sociale in vederea prevenirii conduitelor deviante, a cauzelor, conditiilor si circumstantelor care le pot genera."

Conform aceluiasi autor mecanismele de interventie si control social in domeniul preventiei unor fenomene anomice sunt:

1. Insertia socio-familiala a individului a carei baza e constituita printr-o norma de „socializare primara";

2. Insertia socio-profesionala, adica integrarea individului intr-o „activitate utila", in functie atat de aspiratiile personale, cat si de exigentele societale;

3. Interventia socio-profilactica in mediile sociale nocive, degradate si in „spatiile publice" care sunt adevarate focare de infectie fizica, morala si comportamentala;

4. Asigurarea unui permanent control social, indeosebi in perioada formarii personalitatii individului (familie, scoala, comunitate etc.).

Climatul familial si cel stradal ar trebui sa stea in atentia tuturor actorilor sociali dar mai ales in atentia institutiilor in sarcina carora cade construirea personalitatii individului. In functie de climatul educativ individul poate practic o conduita sociala normala sau, dupa caz, una antisociala. Tocmai de aceea munca unui asistent social trebuie sa se desfasoare cu precadere pe teren, in zonele defavorizate sau marginalizate.

Aplicand „strategii de consiliere, mediere sau negociere", asistentul social va incerca sa amelioreze „mediile familiale tensionate" sau nocive (generate de consumul excesiv de alcool, tabagism, etc.) sau mediile „stradale deviante" (grupurile stradale), colaborand cu alti profesionisti, in echipe interdisciplinare (sociologi, psihologi, medici etc.). Echipele interdisciplinare vor fi capabile sa identifice conduitele pre-deviante sau tulburarile de comportament prin observatii socio-psiho-socio-medicale, inainte ca acestea sa capete caracter antisocial.

B. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

Populatia municipiului Braila se cifreaza la un total de 236.186 persoane, conform ultimului recensamant realizat. O populatie numeroasa atrage dupa sine o serie de probleme socio-economice specifice. Trebuie amintit faptul ca o populatie numeroasa presupune, in ciuda unei distante sociale mici, o distanta sociala foarte mare. Consecutiv acestei probleme apar cele legate de dinamica rol-statusului pe care le indeplineste individul. Situatia economica a Romaniei se reflecta semnificativ si la nivelul municipiului. Scaderea vertiginoasa a gradului de ocupare al populatiei care aduce direct sau indirect venituri la bugetul comunitatii locale a generat o presiune tot mai mare asupra autoritatilor locale, care sunt nevoite sa faca fata unor solicitari tot mai diversificate privind solutionarea situatiilor sociale ale indivizilor. In mod firesc, solutionarea aspectelor de ordin social, presupune existenta unor resurse financiare stabile.

Comportamentele asociate fenomenologiei cu caracter economic, cum sunt alcoolismul, prostitutia, vagabondajul, pierderea locuintei, rata mare a divortialitatii. Perioada de tranzitie a generat o serie de probleme de natura sociala si economica (pierderea locului de munca, reforma sistemului de asistenta al minorului, plecarea parintilor la munca in strainatate, traficul de persoane), care au devenit cauze ale aparitiei fenomenului generic intitulat copiii strazii.

Situatia socio-economica din Braila prezinta in ultimii ani o reducere treptata a resurselor financiare. Acest fapt a atras dupa sine cresterea drastica a ratei somajului voluntar si involuntar (auto-disponibilizare) si scaderea nivelului de trai. Pierderea locului de munca genereaza tensiuni intrafamiliale, cresterea numarului de divorturi, de persoane alungate din locuinta. Consecinta directa a fenomenului o reprezinta existenta persoanelor tinere dezorientate, varstnici insecurizati precum si o conflictualitate familiala tot mai accentuata.

Degradarea treptata a economiei a atras dupa sine stratificarea societatii, zona cea mai intinsa fiind reprezentata de populatia expusa fenomenului de pauperizare. Ca urmare a acestui fapt avem de-a face cu grupuri de persoane care se confrunta cu mari dificultati de a-si satisface necesitatile vitale de baza, din cauza lipsei resurselor si a veniturilor financiare foarte mici. Intr-o astfel de situatie aceste grupuri de persoane ajung usor in zona excluderii sociale.

Strada este spatiul care adaposteste si ascunde o populatie aparte, care este rezultatul functionarii unui sistem socio-economic deficitar. Strada constituie o scena al carei decor este in continua schimbare, ofera oportunitatea unor castiguri fara munca, dar obtinute dincolo de limitele legii. Fara o interventie decisiva in acest peisaj, exista pericolul propagarii tarelor sociale la populatia sensibila si contagioasa la astfel de comportamente si anume tinerii care au implinit varsta de 18 ani si au parasit sistemul asistential pentru minori. Exista riscul ca acestia sa devina clientii permanenti ai serviciilor sociale pentru persoane adulte – centre medico-sociale, camine pentru persoane varstnice sau beneficiari permanenti ai prestatiilor cu caracter social oferite de primarie, consumand resurse importante ale comunitatii locale. Organizarea centrului social de urgenta poate diminua

Prezenta unui numar din ce in ce mai mare de familii in strada ridica noi intrebari in fata serviciilor de protectie sociala, cu atat mai mult cu cat in prezent nu putem discuta de o retea de primire si asistare a acestor cazuri sociale.

Problematica sociala aparte pe care o reprezinta aceste familii tinde sa complice peisajul grupurilor sociale marginalizate si vulnerabile social. Copiii proveniti din aceste familii vor constitui populatia viitoare de persoane care traiesc la marginea societatii. Din aceasta perspectiva, o modalitate de preventie ar fi crearea unor complexe de servicii sociale, medicale, psihologice si educational-culturale care sa ofere oportunitati de dezvoltare si modele de convietuire dezirabile social.

Obiectivele esentiale in munca de asistare psiho-sociala a persoanelor adulte fara adapost sunt:

• Refacerea reperelor de comportament social – izolarea sociala specifica celor care traiesc in strada reduce pana la anulare, capacitatea de a te raporta la norme de convietuire dezirabile social;

• Refacerea reperelor temporale, prin obligativitatea de a respecta programul de lucru (o zi anume, intre anumite ore) – in strada perceptia scurgerii timpului are alte coordonate, la limita existand diferentierea zi (lumina) – noapte (intuneric);

• Asumarea responsabilitatii eu-ceilalti – lipsa identitatii sociale (acte, adera stabila, apartenenta la un grup anume) estompeaza sentimentul responsabilitatii fata de sine si de cei din jur;

• Refacerea, optimizarea si mentinerea abilitatilor de contact uman – personalitatea umana si normalitatea psihologica sunt apreciate si dupa cantitatea si calitatea relatiilor interpersonale dezvoltate, iar aceste lucruri sunt greu de realizat de catre persoanele fara adapost;

• Cresterea auto-stimei si a increderii in propriile capacitati, prin prisma rezultatelor obtinute in programul de resocializare (traumele emotionale suferite si esecurile in incercarea de redresare asociala devitalizeaza imaginea de sine si submineaza increderea in fortele proprii),

• Activarea resurselor persoanele, cu substrat creativ, care sunt transpuse in planul adaptarii flexibile la dificultatile vietii in strada – prin implicarea in activitati diverse si valorificarea capacitatilor creative, persoanele respective au o perceptie mai realista asupra propriilor resurse si, in final, isi optimizeaza potentialul de re-insertie sociala.

Demersurile efectuate trebuie sa aiba in vedere includerea persoanelor respective intr-un cadru de activitati ritmice, care sa fie in acelasi timp un spatiu de suport social. Un accent deosebit ar trebui pus pe activitatile de terapie ocupationala si atelierele de munca protejate, unde persoanele respective isi pot pune in valoare resursele personale, pot sa redevina utili pentru comunitate.

Rolul primordial al profesionistilor care lucreaza cu aceasta categorie sociala este de a contribui la procesul de reinvatare a regulilor de convietuire sociala. Din acest motiv, este deosebit de importanta relatia cu beneficiarul, si nu doar furnizarea de servicii (aspectul administrativ) fara o implicare emotionala din partea specialistului (aspectul relational-uman). Riscul este aparitia unui fenomen de dependenta de servicii de protectie sociala, fara nici un beneficiu terapeutic. Relatia cu persoana in dificultate trebuie sa fie din start extrem de corecta, bazata pe reguli clar stabilite, enunte, in permanenta reamintite ti respectate de ambii parteneri ai relatiei. Trebuie evitata orice actiune care ar putea sa creeze expectatii imposibil de realizat in lucrul cu beneficiarul de servicii, ideea ca ar putea fi sustinut la nesfarsit, in orice conditii si fara nici o obligatie din partea sa. In concluzie, mesajul trebuie sa fie clar si lucratorul are sarcina de a se asigura permanent ca acesta a fost perceput corect, eventual poate intari conditiile de prelucrare prin elaborarea unor contracte de acordare de servicii incheiate intre furnizor si beneficiar.

II. EVOLUTIA SOCIO- DEMOGRAFICA A PERSOANELOR FARA ADAPOST - STUDIU DE CAZ MUNICIPIUL BRAILA PERIOADA 2006 – 2010

Unul dintre obiectivele studiului de fata a fost si estimarea numarului de persoane fara adapost din municipiul Braila. In acest sens a fost realizata o cercetare pe baza unei analize de continut a fiselor sociale continand informatii cu privire la persoanele adulte fara adapost din cadrul Centrului de Urgenta pentru Persoane fara Adapost Braila, plecand de la premisa ca majoritatea persoanelor fara adapost le regasim in mediul urban. Persoanele fara adapost sunt acele persoane care traiesc in strada - barbati, femei, tineri si copii - a caror vestimentatie si comportament bizar atrag atentia publicului si care au locuri specifice in care se instaleaza (parcuri, scari de bloc, canale, strazi, imobile dezafectate).

Cauzele fenomenului sunt diverse: de la persoane dezinstitutionalizate si cazuri de boala mentala, pana la evacuari, escrocari, lipsa resurselor financiare etc.

1. SCOPUL CERCETARII

• Exploratoriu – studiul ofera posibilitate identificarii unor caracteristici ale populatiei de persoane adulte fara adapost, tendintele de evolutie a fenomenului, factorii de risc;

• Descriptiv – pentru a descrie caracteristicile definitorii (repartitie pe sexe, varste, zona de provenienta) ale acestui grup de persoane aflate intr-o situatie de criza, pentru a afla cauzele care au dus aceste persoane in situatia de a ramane fara locuinta, resursele financiare sau materiale de care dispun;

• Explicativ – care sunt corelatiile dintre factorii implicati in declansarea, sustinerea si amplificarea fenomenului;

• Ameliorativ si preventiv – plecand de la mecanismele de producere si mentinere a fenomenului, pot fi identificate cele mai eficiente modalitati de interventie pentru ameliorarea si preventia lui.

o Obiective

• Investigarea caracteristicilor care definesc fenomenul generat de populatia adulta de persoane fara adapost in Braila;

• Identificarea mecanismului de producere, sustinere si amplificare a fenomenului;

• Evidentierea factorilor de vulnerabilitate, cu rol declansator (de risc);

• Identificarea unor posibile strategii de interventie.

ESANTIONUL

Numarul total de persoane adulte fara adapost cuprinse in acest studiu este de 352 de subiecti, din care un numar de 68 sunt femei si un numar de 284 sunt barbati, persoane evaluate in perioada ianuarie 2006 – decembrie 2009.

Acestea sunt persoane care au varsta de peste 18 ani, din judetul Braila si au fost luate in evidenta de asistentii sociali ai centrului in perioada mentionata.

2. REZULTATELE CERCETARII

Materialul studiat a constat in fise sociale continand informatii cu privire la persoanele adulte fara adapost.

- Fisa a fost completata de asistentul social in urma intervievarii beneficiarului (fata in fata), dupa ce in prealabil a fost verificat daca aceste este eligibil;

- Fisele au fost completate cu informatii care au fost declarate de beneficiari, avand un continut asemanator anchetei sociale. O parte din aceste informatii au fost verificate de asistentii sociali (ex: nume, varsta, adresa, cauza pentru care a ajuns in strada, starea de sanatate etc.) la primul contact cu beneficiarul. Situatia mentionata in fise coincide cu situatia initiala a beneficiarului (informatiile analizate si mentionate in fise sunt cele furnizate de beneficiari la prima intalnire cu asistentul social).

2. 1. INDICATORI

A. Locul de provenienta – localitatea unde a avut ultimul domiciliu stabil (cel mentionat in cartea de identitate);

B. Sexul – feminin/masculin;

C. Cauza pentru care a ajuns in strada – motivul pentru care persoana este in strada (este cel declarat de beneficiar si a fost verificat ulterior de asistentii sociali):

● divortul, conflictul familial (cearta intre rude/parteneri conjugali care a dus la separare/respingere);

● pierderea locului de munca;

● detentia;

● escrocare;

● provenienta din fostele case de copii;

● vanzarea locuintei, imposibilitatea de plata a chiriei/intretinerii;

● casa distrusa/demolata;

● altele (nu a avut niciodata o locuinta in proprietate, casa i-a fost ocupata abuziv, fugit de acasa, evacuari din imobile nationalizate).

D. Varsta;

E. Existenta actului de identitate (posesia unui B.I., C.I. sau a unei carti provizorii de identitate) – da/nu;

F. Calificare profesionala – calificat, necalificat, pensionar (am inclus aceasta categorie deoarece pentru pensionari nu mai este relevanta calificare);

G. Nivelul educational – nescolarizat, studii primare, studii gimnaziale, studii medii, studii superioare;

H. Statut marital – necasatorit, casatorit, divortat, relatie de concubinaj, vaduv;

I. Locul in care se adaposteste - scari de bloc, piete, gari, canale, adapost improvizat, cladiri dezafectate, parcuri, altele (spital, spatiu ocupat abuziv);

J. Resurse (venituri) – salariu (cu contract de munca), pensie, indemnizatie pentru grad de handicap, venit ocazional (munca „la negru", munca agricola sezoniera), cersit, recuperare materiale refolosibile, prostitutie, fara resurse, altele (alocatia copiilor, ajutat de rude, furt);

K. Starea de sanatate (declararea unei boli somatice sau psihice care sa necesite asistenta medicala la momentul redactarii fisei) – afectiuni psihice, afectiuni somatice, fara boli;

L. Existenta familiei largite – copii, parinti, frati;

2. 2 DATE STATISTICE SI REPREZENTAREA GRAFICA A REZULTATELOR

Monitorizarea fenomenului generat de persoanele adulte fara adapost presupune urmarirea acelor aspecte care il caracterizeaza. In cazul de fata populatia de persoane adulte fara adapost de pe raza municipiului Galati este descrisa printr-o serie de indicatori socio-demografici care reies din analiza de continut a fiselor completate de cabinetul de asistenta sociala din cadrul Centrului de Urgenta pentru Persoane fara Adapost Galati.

DISTRIBUTIA PE SEXE

Tabel nr.1

Vagabondajul este propice construirii de bande, microgrupuri, in cadrul carora, in special tinerii se familiarizeaza cu delincventa si se initiaza in legile unui univers al crimei.

CONCLUZII

Studiul de fata si-a propus identificarea celor mai acute probleme cu care se confrunta persoanele adulte fara adapost, precum si modul in care societatea din cere fac parte, reuseste sa vina in sprijinul lor in vederea depasirii situatiei de criza, prin intermediul institutiilor abilitate. Cercetarea ofera o serie de informatii cu privire la serviciile sociale de care beneficiaza (sau ar trebui sa beneficieze) aceasta categorie de persoane precum si cu privire la dificultatile intampinate pe parcursul procesului de reinsertie sociala.

Ca urmare a informatiilor obtinute cu ocazia efectuarii cercetarii, am putut identifica o serie de solutii eficiente pe termen lung care sa vina in sprijinul persoanelor care se confrunta cu o situatie generata de lipsa unui adapost, fiind ca baza de elaborare a unor noi strategii manageriale de interventie:

- Asigurarea dreptului de a beneficia de servicii sociale si medicale minime (adapost, venit minim garantat, cantina sociala, asistenta medicala), similare celorlalte categorii sociale defavorizate;

- Posibilitatea obtinerii unor acte de identitate pe baza unei adrese de referinta scurteaza drumul persoanelor fara adapost catre un asemenea document si poate facilita accesul acestora la o serie de drepturi;

- Construirea de catre autoritatile publice locale a unor complexe de servicii sociale care sa cuprinda adaposturi, centre de zi, spatii de igienizare, este o conditie de baza pentru contracararea acestui fenomen social;

- Realizarea de servicii sociale care sa se adreseze acelor persoane care datorita conditiilor de sanatate fizica sau psihica sunt in imposibilitatea sa emita o cerere organizatiilor si institutiilor care sa ofere servicii de asistenta sociala;

- Stimularea cat mai multor ONG-uri sa dezvolte diferite servicii sociale complementare serviciilor sociale publice specialitate pe aceasta categorie de beneficiari;

- Realizarea de campanii de sensibilizare a opiniei publice, a functionarilor publici, a viitorilor profesionisti.

Cum societatea romaneasca pare a fi intr-un etern curs de dezvoltare, problemele sociale vor mai astepta probabil multa vreme solutii clare, viabile ti sustenabile.

Locuitorii marilor orase, si nu numai, se vor confrunta in continuare, nu stim inca pentru cata vreme, cu situatii in care semeni ai lor isi vor improviza locuinte in parcuri, piete si diverse alte spatii publice, vor intinde mana spre a primi ceva maruntis in incercarea de a-si asigura traiul de pe o zi pe alta.

BIBLIOGRAFIE

1) Abric, Jean-Claude: Psihologia comunicarii, Editura Polirom, Iasi, 2002;

2) Buzducea, Doru: Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2005;

3) Miftode, Vasile: tratat de metodologie sociologica, Editura Lumen, Iasi 2003;

4) Miftode, Vasile: Metodologia sociologica, Editura Porto-Franco, Galati, 1995,

5) Miftode, Vasile: Fundamente ale asistentei sociale, Editura Eminescu, Iasi, 1991;

6) Miftode, Vasile (coord): Sociologia populatiilor vulnerabile, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2004;

7) Muntean, Ana: Practici in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2007;

8) Muntean, Ana si Sagebiel, Juliane – Practici in Asistenta Sociala, Editura Polirom, Iasi, 2007;

9) Neamtu, George (coord.): Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2006;

10) Neamtu, George si Stan, Dumitru: Asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2005;