Ce putem spune despre adaptare? Adaptarea, parerea mea este, o ambiguitate.

Adaptarea este o norma, conform careia trebuie sa te comporti in conformitate cu exigentele sociale, adaptandu-te vietii colective. De acest criteriu se leaga o sumedenie de probleme.

Dar mai intai sa intelegem sau mai bine spus sa dam o definitie a acestui fenomen.

Ce inseamna sa fi adaptat? Adaptat inseamna sa te integrezi cat mai bine , sa raspunzi cerintelor mediului social din care faci parte, sa respecti anumite norme si reguli, sa renunti pur si simplu la individualitatea ta, la ceea ce vrei tu. Sa renuti la a nu te mai asculta, a nu mai asculta vocea ta interioara si sa actionezi in conformitate cu anumite norme si reguli.

Uneori facem asta pentru a face pe plac celor din jur, alteori pt a fi acceptati, pentru a fi integrati si nu marginalizati sau ironizati, intr-un cuvand a nu fi respinsi, caci ce e diferit, din instinct respingem

"Ceilalti lupi m-ar sfasia, daca ar sti/ Ca urletul meu e in realitate un plans"- Octavian Paler

A indraznii in viata inseamna a-ti asuma riscul de a te naste, in permanenta. Viata este o succesiune de nasteri si tot o data si o succesiune de morti.

Drumul omului , calea pe care trebuie sa o urmeze este trasata cu mult timp inainte de nasterea lui, nasterea biologica, apoi urmeaza restul.

Cand ne nastem nu suntem deloc pregatiti pentru ceea ce urmeaza, avem nevoie de ingrijiri, avem nevoie de dragoste, de atentie, avem nevoi, a caror satisfacere , intr-o prima faza nu depide de noi, avem nevoie de parintii nostrii si in primul rand de mame. Tatal intrand mult mai tarziu in scena. Relatia incepe cu mama si copilul, o legatura atat de stansa, o legatura de cordon ombilical, care dureaza toata viata, uneori chiar si dupa moartea parintelui. Apoi relatia se dezvolta, permitand integrarea si celorlati;tata, bunici, frati, surori etc

Functie de satisfacerea sau nesatisfacerea acestor nevoi, se va prefigura dumul nostru in viata.