Sunt situatii in viata in care vrem sa evitam anumite ganduri. Fie ca este vorba de ganduri despre un fost iubit/iubita, fie ca este vorba de ganduri gen „nu voi reusi", „nu sunt pregatit", „nu pot", fie de griji, frici, amintirea unor conflicte recente sau mai indepartate, cu totii avem lucruri la care am prefera sa nu ne gandim, am prefera sa avem o modalitate de a le inlatura definitiv din mintea noastra sau macar de a le tine departe pentru o perioada de timp.

Se spune despre creativitate ca incepe acolo unde se sfarsesc limitele. Dar care limite? Cele interioare, pe care ni le punem noi insine? Cele exterioare, puse de ceilalti si pe care, ca efect al vietii sociale, le interiorizam si, ulterior, actioneaza la fel ca primele, din interiorul nostru?