Aproape oricarui terapeut ii place sa creada ca pacientul l-a ales pe el si specialitatea sa pentru ca macar in aceasta optiune si-a folosit ratiunea, inteligenta si capacitatea de discriminare, indiferent cat de confuz ar fi in toate celelalte privinte. Sentimentul de a fi ales pe merit - meritul specialitatii si cel personal deopotriva – e sanatos si constituie una dintre recompensele ocupatiei noastre. Asadar, orice terapeut are dreptul sa se scalde in acest simtamant si sa-l savureze la maximum – vreme de cinci - sapte minute. Dupa aceea ar trebui sa-l puna pe raft, alaturi de diplome si de celelalte trofee, si sa uite de el pentru totdeauna, daca vrea sa-si faca bine pacientul.

Doctorul X poate fi un terapeut foarte bun si poate avea diplomele si pacientii care sa confirme acest lucru. Ar putea crede ca asta e motivul pentru care pacientul vine la el – sau ar putea chiar sa-i spuna acest lucru.

Cine s-ar fi gandit ca in domeniul managementului de resurse umane, un rol foarte important l-ar putea indeplini consilierul psihologic?

Din ce motiv ar angaja un manager sau un director un consilier psihologic cand in companie exista un intreg departament de resurse umane?

Raspunsul este foarte simplu, in special ca stii care sunt adevaratele probleme care apar la nivelul angajatilor si de ce anume au acestia nevoie ca sa performeze dupa standardele stabilite de management.

Principala nevoie a unui angajat este de a avea un sens in viata lui si de apreciere.

Fiecare dintre noi am plecat in viata cu cate o valiza plina de visuri. Pe unele le-am strans in copilarie, pe altele in adolescenta si tinerete si am mai adaugat uneori cate unul chiar la maturitate.

La inceputul adolescentei am pus in valiza visuri despre carierea pe care dorim sa o urmam, despre cum sa fie baiatul sau fata de care sa ne indragostim si care sa ne iubeasca. Mai tarziu, spre perioada de mijloc si sfarsit a adolescentei, am pus in valiza si visuri despre serviciul pe care dorim sa il avem sau despre afacerea pe care dorim sa o demaram.

Cu timpul, visurile din valiza s-au inmultit, adaugandu-li-se altele despre sufletul pereche pe ni-l dorim alaturi pentru toata viata, alaturi de care sa punem bazele unei familii frumoase, sanatoase si armonioase, poate chiar despre copiii pe care, cu ochii mintii, ii si vedem. Si uite asa usor, usor, in valiza s-au strans ceva aspiratii. Mai multe sau mai putine, nici nu conteaza numarul lor, atata timp cat unul singur ar putea umple intreaga valiza.

Factorii genetici - sunt cercetati mai ales in recentele studii de genetica psihiatrica, in corelatie cu dismorfismele somatice si tulburarile nervoase care sunt frecvente la indivizii care manifesta comportamente agresive si delictuale. Exista o participare ereditara neindoielnica la constituirea terenului predispus la afectiune psihica, la tulburari ale intelectului, disfunctii cerebrale.

Tot genetic, se observa o frecventa a anomaliilor de sex, care sunt mai mari la barbatii delincventi.

Hiperactivii si impulsivii – sunt personalitatile cele mai expuse la consum de droguri si delincventa. Hiperactivitatea incepe de obicei inainte de cinci ani si chiar inainte de doi ani si, tinde sa persiste si in adolescenta. Este asociata cu neliniste, impulsivitate si atentie de scurta durata, iar din acest motiv, factorul a fost consemnat ca sindromul hiperactivitate-impulsivitate-atentie deficitara (HIA). Sindromul include o activitate redusa de a avea in vedere o perspectiva de viitor.

Ca sa intelegem mai bine fenomenul care are repercusiuni asupra copiilor trebuie sa intelegem notiunea de divort si ce implicatii are ea. Divortul, reprezinta desfacerea pe cale legala a unei casatorii, asta din punct de vedere legal. Exista nenumarate motive de divort mai ales in ultimii 20 de ani, indiferent de motiv, ceea ce ii afecteaza pe copii fiind modul in care actioneaza parintii sai in cele 3 perioade enumerate in titlul articolului meu. Pentru copii, divortul inseamna de cele mai multe ori pierderea unui parinte, un handicap in fata celorlalti copiii, nesiguranta, pe cei mici ii macina o gramada de sentimente cum ar fi: suparare, nervozitate, tristete, vina, ura, dezamagire. In acelasi timp, ii consuma urmatoarele intrebari: De ce pleaca mama/tata? De ce mami nu-l mai iubeste pe tati? De ce tati nu o mai iubeste pe mami? Eu sunt vinovat pentru ca tati/mami pleaca? Cu ce am gresit eu? Eu de ce nu am dreptul la o familie ca toti prietenii mei? De ce nu se impaca? Tati/mami ma uraste? Ei nu ma mai iubesc?