Primul mediu afectiv al copilului este familia, de aceea, de tonusul relatiilor din sanul ei depinde dezvoltarea lui afectiva ulterioara. Echilibrul copilariei isi are sursa in bucuria pe care copilul o traieste in prezenta celor dragi, in sanul unei familii echilibrate, calme, normale. Descoperirea, mai devreme sau mai tarziu, ca unirea parintilor sai nu este perfecta cum si-a inchipuit-o, copilul incepe sa spuna la indoiala imaginea ideala pe care si-a facut-o despre fiecare dintre ei. Aceasta descoperire poate sa ucida in el pentru totdeauna increderea in viata si in oameni. Este deci necesar ca parintii sa se inteleaga intre ei cel putin atat cat copilul sa nu poata pune sub semnul intrebarii viitorul sau, sa nu se indoiasca de valoarea exemplului pe care-l dau ei.

Faptul ca siguranta circulatiei rutiere depinde in proportie de 90% de factorul uman, inseamna ca mentinerea ei la nivel optim reclama luarea cat mai deplina sub control a caracteristicilor psihofiziologice si de personalitate ale participantilor la trafic- in calitate de conducatori de vehicule, de pietoni sau pasageri- si adecvarea comportamentului lor la cerintele codului rutier si la specificul situatiilor obiective.

Toti participantii la trafic au anumite obligatii si raspunderi, pe care trebuie sa le constientizeze cat mai clar si sa le transforme in modele interne de conduita pe drumurile publice. Fiecare participant la trafic, indiferent de postura pe care o are trebuie sa constientizeze ca are o serie de responsabilitati pe care nu trebuie sa le ignore, pentru ca fiecare dintre acestia este responsabil de siguranta circulatiei rutiere.

Ca fiinta sociala, copilul mic face eforturi sa creeze cu ceilalti relatii esentiale pentru supravietuire. Aceasta nevoie de a se conecta cu persoanele semnificative in viata copilului formeaza fundatia dezvoltarii sociale si a bunastarii emotionale. Autismul este unic prin faptul ca este o disfunctie neurologica semnificativa care duce la dezvoltarea slaba a capacitatii de relationare cu semenii, cu insuficiente ale aspectelor emotionale si comunicationale ale relatiilor personale.

O relatie intre doi semeni presupune incredere, confort, empatie, siguranta. Cu cat se pun mai multe conditii intr-o relatie cu atat mai putine ocazii are copilul de a invata cine este cu adevarat. Implicarea intr-o activitate cu o alta persoana este cel mai dificil lucru pe care un copil cu tulburare de dezvoltare din spectrul autist il poate face. 

Incertitudinea se asociaza cu explorarea potentialului si al posibilitatilor umane. Toleranta la incertitudine ne faciliteaza dezvoltarea creativitatii. Este necesar sa ne construim un spatiu de incertitudine pentru ca schimbarea, in „forma altor lucruri bune" sa apara.

Asta se face lasand in programul nostru zilnic o parte de timp neplanificata, necontrolata. Adica o „poarta" prin care schimbarea poate patrunde in viata noastra.

Actionam cand ne dorim autentic sau cand ne doare suficient de tare. Facem ceva pentru a satisface o nevoie sau o dorinta. Daca nu ne recunoastem nevoile si le ignoram in mod constant, vom ajunge la un moment dat la acte impulsive de satisfacere a acestora. In ochii altora, aceste acte vor parea „inconstiente" sau nebunesti, pentru ca toti stiau ca noi eram „altfel". Nu eram altfel, ne-am fortat sa fim, pana cand nu am mai putut.

Cand spun asta nu ma refer la indiferenta parintelui fata de copil in momentele lui triste, ci pentru a-l invata pe copil sa accepte si sa faca fata in mod constructiv daca sufera o pierdere, astfel incat sa nu-si nege sentimentele si sa nu fie coplesit de ele.

Cand se intampla ceva trist, fie ca e vorba de moartea unui animal drag sau de un prieten care pleaca departe, lasa-ti copilul sa dea frau liber sentimentelor. Nu-l grabi, indemnandu-l sa-si inabuse tristetea. Nu incerca imediat sa-l inveselesti, recunoaste-i sentimentele, vorbeste despre ele, fii pur si simplu alaturi de el.