DSM IV: “Altruism = Persoana isi gestioneaza conflictul dedicandu-se satisfacerii nevoilor celuilalt. Spre deosebire de formatia reactionala, caracterizata uneori prin sacrificiul de sine, in cazul altruismului, persoana primeste fie o satisfactie de substitutie, fie o satisfactie datorata reactiilor celorlalti”.

Termenul de altruism a fost propus de sociologul francez Auguste Comte. El semnifica interes si afectiune pentru altii. Altruismul se identifica cu gandurile, sentimentele si comportamentele non-egoiste.

D.L. Krebs il considera un comportament realizat voluntar in beneficiul altora, fara a anticipa recompense din surse externe.

J. Reykowski si Z. Smolenska inlocuiesc termenul de altruism cu cel de comportament prosocial. Care trebuie inteles ca fiind acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale.

Fiecare dintre noi am plecat in viata cu cate o valiza plina de visuri. Pe unele le-am strans in copilarie, pe altele in adolescenta si tinerete si am mai adaugat uneori cate unul chiar la maturitate.

La inceputul adolescentei am pus in valiza visuri despre carierea pe care dorim sa o urmam, despre cum sa fie baiatul sau fata de care sa ne indragostim si care sa ne iubeasca. Mai tarziu, spre perioada de mijloc si sfarsit a adolescentei, am pus in valiza si visuri despre serviciul pe care dorim sa il avem sau despre afacerea pe care dorim sa o demaram.

Cu timpul, visurile din valiza s-au inmultit, adaugandu-li-se altele despre sufletul pereche pe ni-l dorim alaturi pentru toata viata, alaturi de care sa punem bazele unei familii frumoase, sanatoase si armonioase, poate chiar despre copiii pe care, cu ochii mintii, ii si vedem. Si uite asa usor, usor, in valiza s-au strans ceva aspiratii. Mai multe sau mai putine, nici nu conteaza numarul lor, atata timp cat unul singur ar putea umple intreaga valiza.

Incertitudinea se asociaza cu explorarea potentialului si al posibilitatilor umane. Toleranta la incertitudine ne faciliteaza dezvoltarea creativitatii. Este necesar sa ne construim un spatiu de incertitudine pentru ca schimbarea, in „forma altor lucruri bune" sa apara.

Asta se face lasand in programul nostru zilnic o parte de timp neplanificata, necontrolata. Adica o „poarta" prin care schimbarea poate patrunde in viata noastra.

Actionam cand ne dorim autentic sau cand ne doare suficient de tare. Facem ceva pentru a satisface o nevoie sau o dorinta. Daca nu ne recunoastem nevoile si le ignoram in mod constant, vom ajunge la un moment dat la acte impulsive de satisfacere a acestora. In ochii altora, aceste acte vor parea „inconstiente" sau nebunesti, pentru ca toti stiau ca noi eram „altfel". Nu eram altfel, ne-am fortat sa fim, pana cand nu am mai putut.

V-ati intrebat vreodata de ce exista durere pe lume? De ce sa nu traim in paradis constant? De ce trebuie sa suferim? Ei bine, filmul „The Answer Man" a venit cu un raspuns genial: pentru directie. Durerea ne impinge de la spate in doua directii: inainte in viata si in sus in evolutie. A ne opune vietii sau evolutiei este dureros. Prin urmare, durerea are un sens, un mesaj, un scop. Nu-i asa ca nu prea ne invata nimeni asta despre ea? Durerea este privita, in general, ca o monstruozitate, ceva ce trebuie sa evitam si sa depasim (adica sa ignoram). Durerea vine si noi trebuie sa facem ceva sa fugim de ea, sa luam o pastila sa o amortim, sa ne uitam la un film, poate uitam de ea etc.

Motto: "Conceptul de evolutie descrie procesul de la dependenta spre independenta, ajungand in final la interdependenta." Alan Watts

Societatile occidentale pun mare accent pe independenta, promovand ideea ca evolutia individuala rezida in a te putea lipsi de ceilalti, pentru a ajunge la un stadiu in care sa devii autosuficient. Dependenta este acceptata doar in relatia parinte-copil. In rest, ea este considerata mai mult sau mai putin de domeniul patologiei si se incearca a fi vindecata. Se vorbeste de toate tipurile de dependenta, chiar si de dependenta emotionala. De parca supravietuirea noastra nu ar depinde oricum de satisfacerea nevoilor primare... Se promoveaza principiul ca in relatiile de cuplu este important sa ramai doar atata timp cat iti este bine, sau crezi ca iti este bine si sa fii independent de partenerul tau... sa te poti desprinde oricand de el, atunci cand nu iti mai este bine, sau crezi ca nu iti mai este bine... cand cuplul devine o inchisoare pentru tine, in care, de fapt, te-ai inchis singur...