Ce-i diferentiaza pe cei care-si traiesc visul de cei care traiesc o „viata obisnuita", mediocra? Frica de greseala! Ce ne impiedica sa comunicam plenar, sa ne oferim mai multa iubire? Frica de greseala! Ce ne incurajeaza sa ne plangem, sa suferim, sa barfim, sa desconsideram? Frica de greseala! Iar frica aceasta este strict o frica fata de cer, vor zice ceilalti oameni.

Cei mai multi dintre noi sunt interesati de modul cum se imbraca, nu-i asa? Sunt interesati ca frazele pe care le spun sa nu raneasca persoane din jur. Sunt interesati sa nu faca greseli gramaticale de care cei din jur sa-si dea seama. Sunt interesati sa nu faca greseli logice de care cei din jur sa-si dea seama. Ne aducem aminte cu zambetul pe buze de acea emisiune cu Gaita la care oamenii dadeau raspunsuri haioase la intrebari pe care nu le intelegeau, dar nu voiau sa recunoasca („ati avut vreodata accident pe artera vasculara?", „nu, ca eu nu am carnet" sau „dumneavoastra aveti materie cenusie?", „nu, ca eu stau la bloc"). Stim despre ei ca au gresit, dar probabil ii vom descrie intr-o maniera mai condescendenta de atat. Cand cineva greseste, tendinta generala este sa-l facem sa sufere pentru asta!

Cu totii am trecut prin acea situatie in care profesorul, in timpul unei lectii, adreseaza clasei urmatoarele intrebari: “Exista nelamuriri?”, “Sunt lucruri pe care nu le-ati inteles?”. Si nimeni nu solicita lamuriri suplimentare, in ciuda faptului ca, in clasa, aproape nici un elev nu a inteles conceptele explicate pana atunci. Care este mecanismul social care explica un asemenea comportament de grup? Si cat de extins este acest mecanism la nivelul societatii, in ansamblu, precum si in viata de zi cu zi? In psihologia sociala, ignoranta pluralista, un termen definit de Daniel Katz si Floyd H. Allport in 1931, descrie “o situatie in care majoritatea membrilor unui grup respinge in plan interior o norma, dar, in acelasi timp, presupune (in mod incorect) ca majoritatea celorlalti o accepta…