Despre vis s-a vorbit inca din cele mai vechi timpuri. Cele mai cunoscute exemple sunt cele din Biblie in care prin talmacirea viselor este vazut viitorul. Sunt mentionate 700 de vise in scrierile biblice, interpretarea avandu-si originea undeva in anii 3000-4000 i.Hr.

Civilizatiile antice acordau o atentie speciala viselor considerandu-le mesaje de la zei, iar persoanele capabile sa le interpreteze erau vazute ca avand dar divin.

Amerindienii au in traditia lor ceremonia visului. Astfel, tinerii se roaga pentru a primi in vis o viziune asupra destinului personal. Dupa un asemenea vis tinerii incep sa se simta o parte a grupului si a mediului in care traiesc. Ei nu indraznesc niciodata sa nu respecte mesajul din vis, considerand ca asta ar putea duce la o catastrofa. Asta deoarece visul contine informatii cruciale care vor defini destinul individual, indica ce cale trebuie urmata si chiar tratamentul folosit in vindecarea unor boli.

Capacitatea mamei de a de a capta starile emotionale ale bebelusului (si a le oglindi) precede achizitia limbajului iar capacitatea ei de a le raspunde depinde de dorinta sa de a da un sens tipetelor si gesturilor lui. In dezvoltarea individuala emotionala, precursorul "oglinzii" este reprezentat de chipul mamei. Asadar, pentru copil, prima realitate este reprezentata de inconstientul mamei, in care el se oglindeste. Cand priveste chipul mamei, copilul se vede pe sine insusi, mama priveste copilul, iar modul in care arata ea are legatura cu ceea ce copilul vede acolo. Lacan descrie in 1949 ("Le stade du miroir") folosirea "oglinzii" in dezvoltarea structurii psihice a fiecarui individ.

De 4,5 miliarde de ani Pamantul a muncit din greu pentru a ajunge la performantele actuale. A creat hidrosfera, a creat o atmosfera cum nu mai exista in Sistemul solar, s-a luptat pentru aparitia vietii si mentinerea ei in momente de criza si, ca o incununarea a tuturor acestora, a creat omul.

De doua milioane de ani, de cand exista omul pe Pamant, natura l-a ocrotit, fiindu-i cea mai buna prietena. Dar, datorita activitatilor nechibzuite ale omului, Pamantul este azi in pericol. Trebuie sa invatam sa iubim Pamantul, cu tot ceea ce are el insufletit si neinsufletit, trebuie sa invatam sa-l aparam.

Memoria este unul dintre cele mai fascinante procese psihice cognitiv complexe, prin intermediul caruia indivizii intiparesc, stocheaza si reactualizeaza informatiile din experienta lor anterioara. Memoria are un rol deosebit de important in viata omului, fara aceasta invatarea nu ar fi posibila, fiecare lucru aparind individului ca nou si necunoscut.
In psihologia cognitiva, se face distinctia intre memoria explicita si memoria implicita. „Memoria explicita este considerata a fi o memorie constienta, directa, voluntara, deoarece continuturile ei sunt accesibile constiintei si pot face obiectul unei reactualizari intentionate.

Manifestarea eficienta a creativitatii poate fi obstructionata de bariere, obstacole de natura interna (tin de subiect) sau de natura externa (tin de mediul inconjurator). Ca urmare, este necesara cunosterea factorilor si fenomenelor care obstructioneaza mecanismul creativitatii.
Cercetatorii romani ai domeniului (Mihaela Roco, Ana Stoica, Vitalie Belous) au adus contributii de valoare la realizarea unor clasificari ale blocajelor creativitatii in general (Ana Stoica) si ale creativitatii tehnice ( M. Roco; V Belous). V.Belous, de pe dubla pozitie de inventator si inventolog, creator de scoala de inventica, insista, in numeroasele sale lucrari ce prezinta stiinta si arta creatiei in tehnica sau delimiteaza bazele performantei umane, asupra obstacolelor de ordin psihologic, gnoseologic, educational si tehnico-organizatorice care obstructioneaza procesul de creatie spontana sau stimulata.