"Sa indraznesti sa traiesti singur este un curaj foarte rar, multi ar prefera sa-si intalneasca cei mai rai dusmani pe campul de lupta decat propriile inimi intr-o camera izolata". (Charles Caleb Colton)

Incep sa scriu ca si cand ar fi singurul lucru la care ma pricep, ca si cand toti cei care ar citi aceste randuri le-ar gasi extraordinar de captivante si de interesante... ca si cand ceea ce scriu ar putea schimba acea particica a gandirii care ma deranjeaza suficient de mult incat sa-i neg existenta/importanta... Am vrut sa scriu astazi despre singuratate si despre singuratici... Despre izolare ca si stil de viata sau, privind din perspective care nu sunt neaparat personale, despre izolare ca si optiune interioara autoimpusa si insuficient de clar conturata.

Cat priveste religia in general si rugaciunea in special, rolul psihoterapeutic al acestora este unul recunoscut si promovat nu doar de teologi ci si de mireni cu inalta pregatire universitara din toate timpurile.

Scopul celor doua tipuri de terapie spirituala este acelasi: eliberarea individului aflat in suferinta psihica de presiunea unor trairi la limita patologicului precum sentimentul culpabilitatii excesive sau al deznadejdii si implicit de angoasele, fobiile si nelinistile pe care acestea le genereaza. Diferenta fundamentala dintre psihoterapie si practica religioasa o constituie modul de abordare a problemei. Psihoterapia, prin doua dintre metodele sale fundamentale (psihanaliza si terapia cognitiv comportamentala), diferite ele insele ca mod de abordare, incearca sa fortifice individul, fie prin actiunea directa asupra comportamentului sau fie prin schimbarea conditiilor subiective care l-au generat. Si intr-un caz si in celalalt, grija cea mare a psihoterapeutului este ca individului sa nu-i fie lezata independenta optionala, libertatea de decizie.

Cu ceva timp in urma daca auzeam sau citeam cuvantul „criza”, acesta, era legat de domeniul sanatatii (a facut o criza de apendicita, spre exemplu, sau ca este criza de sange in spitale).
Acum cuvantul criza este peste tot, in publicitate, in magazine sub titlul de „preturi anticriza”. Dar criza poate fi ea oare rezolvata la acest nivel?

Einstein spunea ca „o problema nu poate fi rezolvata la nivelul la care ea a fost pusa.” Deci, daca intr-adevar exista o problema, ramane de vazul la ce nivel a aparut ea mai intai si ma gandesc aici si la cauze. Pentru ca axandu-ne pe efecte (si criza este si ea resimtita ca efect), uiti ce a generat aceasta criza. Si raspunsul nu e numai unul.