Un gest suicidar se poate produce in orice moment al parcursului social sau judiciar al unui subiect toxicoman: in timpul instalarii dependentei – are in caz functia de apel, dar si in decursul toxicomaniei, sau in momentul sevrajului, in care exista frecvent o dispozitie depresiva, intarita de dificultatile sociale si de izolare afectiva.

Psihiatrul Jean Bergeret subliniaza ca factorul depresiv este prezent la aproape toti toxicomanii. Dar cei care au o psihoza sau o structura psihotica ajung sa scape dupa un timp de mecanismul depresiv. Acesti subiecti sunt insa si cei mai violenti si impulsivi: in consecinta, atunci cand nu mai ajung sa se apere de fondul lor depresiv, acesta izbucneste intens si trecerea la act este in acest caz frecventa.

„Societatea are tipul de adolescent pe care-l merita.” Ajuriaguerra
Termenul este frecvent utilizat si pentru a desemna arborele de coca. Coca se utilizeaza de foarte mult timp. Era folosita in societatile precolumbiene in care, probabil, servea ca planta medicinala, ca drog stimulant, ca obiect de ritual si pentru taxele de impozitare, aceste diferite utilizari fiind in functie de calitatea produsului.
In imperiul incas, coca, provenita din actualul Peru (tupa coca), era rezervata ceremoniilor religioase si demnitarilor, in timp ce coca originara din Bolivia actuala, era destinata functionarilor si numai surplusul era lasat pentru populatie.

Termenul de “adictie” a aparut ca traducere a termenului Sucht din germana, folosit de Freud pentru prima data in articolul “Sexualitatea in etiologia nevrozelor”. Glover a folosit termenul din engleza, respectiv “addiction” in articolul sau “Despre etiologia dependentei de droguri”. Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si psihopatologice foarte diferite, fara o legatura aparenta intre ele cum ar fi: toxicomaniile (droguri, alcool, tutun), dependenta de medicamente, adictiile obiectale sexuale, tulburarile de comportament repetitive (de exemplu, bulimia). Aceste patologii sunt  transnosografice si transstructurale.

Heroina este un opiaceu obtinut prin sinteza pornind de la morfina: utilizarea sa determina rapid o dependenta fizica si psihica importanta si se gaseste din acest motiv la originea unei toxicomanii, heroinomania. Diamorfina (abreviere a diacetil –morfina sau aceto-morfina) a fost sintetizata in anul 1874 de chimistul englez C.R.A. Wright, dar numai in 1898 chimistul german Heinrich Dreser, lucrand pentru laboratoarele Bayer, a preconizat utilizarea sa ca o medicatie „eroica” a tuberculozei. Ea a fost imediat introdusa in terapeutica la om, sub denumirea de „heroina” atat in calitate de medicament capabil sa substituie morfina in tratamentul durerilor (si al tusei…), dar si ca medicament care permite dezintoxicarea morfinomanilor.

Studiul de fata se centreaza pe unele aspecte legate de tulburarile adictive, in speta tulburarile instinctului alimentar, cu referire la elemente de psihodinamica, cum ar fi reprezentarea obiectului adictiei curente, relatia cu acesta, inertia resimtita intrasubiectiv fata de schimbarea relatiei, dependenta obiectuala, personalitatea individului dependent s.a.. Aceste aspecte teoretice sunt exemplificate printr-un studiu de caz realizat pe o pacienta a Spitalului de Psihiatrie din Gataia, cu diagnostic secundar de anorexie nervoasa. Dinamica acestei patologii este explicata coreland datele anamnestice cu interviul clinic si date testologice, investigate prin urmatoarele probe: MADRS, SCL-90, PA, Friedmann, Szondi. In final se expun pe scurt unele concluzii legate de aceasta forma de patologie, cu raportare concreta la cazul prezentat.