Una dintre cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Exista oameni care isi petrec intreaga viata fara a avea o tinta precisa, care se impotmolesc in frustrari si asta pentru ca nu stiu nimic despre ei insisi sau despre felul in care trebuie sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul in care traiesc.

Agresivitatea se refera la comportamentul directionat spre a rani. Agresivitatea poate fi fizica sau verbala, iar comportamentul este clasificat ca agresivitate daca nu produce efectiv durere sau leziuni. Comportamentul care produce accidental durere sau leziuni nu este agresivitate. Distrugerea proprietatii sau alte comportamente distructive se pot incadra in categoria de agresivitate.

TIPURI DE AGRESIVITATE
Agresivitatea este un fenomen complex compus dintr-un numar de alte comportamente specifice. Moyer prezenta o clasificare a agresivitatii in sapte categorii, din punct de vedere psihologic, biologic si evolutionist.

Majoritatea stadiilor ontogenetice sunt resimtite de unii indivizi ca avand un caracter critic iar de modul in care individul controleaza aceasta criza depinde atat sanatatea lui psihica si fizica cat si evolutia lui ulterioara, remarca Vaillant (1977) citat de A. Muntean.
Perioada tineretii se individualizeaza, la fel ca si celelalte etape ale dezvoltarii, prin confruntarea dintre forte antagonice, asa cum sustine si Erikson, forte ce confera un caracter de criza fiecarei varste. Faptul ca cele mai cunoscute teorii ale dezvoltarii, teoriile piagetiene sau freudiene, s-au oprit la varsta adolescentei in stadialitatea propusa de ei, a facut ca perioada tineretii sa fie mult timp ignorata. Odata cu Erikson (1963) remarcam insa tendinta de a acorda un loc foarte important fiecarei etape a dezvoltarii.