FACTORI PRENATALI

Orice copil sau adolescent comite acte nedorite, incluzand fapte antisociale, consum de substante narcotice.

Copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi sa devina delincventi.

In urma unor cercetari recente in SUA si UK, Marry Orars si Lila Rucker au analizat rezultatele obtinute cu prilejul a patru cercetari si au descoperit ca mamele tinere sunt asociate cu familii cu venituri scazute, cu lipsa bunastarii si absenta tatalui biologic. Ele au tendinta de a folosi metode de educatie saracacioase si copiii lor tind sa inregistreze absente prelungite de la scoala si sa devina delincventi. Prezenta biologica a tatalui are in general efect protectiv si minimalizeaza multe din aceste consecinte adverse.

„Societatea are tipul de adolescent pe care-l merita.” Ajuriaguerra
Termenul este frecvent utilizat si pentru a desemna arborele de coca. Coca se utilizeaza de foarte mult timp. Era folosita in societatile precolumbiene in care, probabil, servea ca planta medicinala, ca drog stimulant, ca obiect de ritual si pentru taxele de impozitare, aceste diferite utilizari fiind in functie de calitatea produsului.
In imperiul incas, coca, provenita din actualul Peru (tupa coca), era rezervata ceremoniilor religioase si demnitarilor, in timp ce coca originara din Bolivia actuala, era destinata functionarilor si numai surplusul era lasat pentru populatie.

Termenul de “adictie” a aparut ca traducere a termenului Sucht din germana, folosit de Freud pentru prima data in articolul “Sexualitatea in etiologia nevrozelor”. Glover a folosit termenul din engleza, respectiv “addiction” in articolul sau “Despre etiologia dependentei de droguri”. Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si psihopatologice foarte diferite, fara o legatura aparenta intre ele cum ar fi: toxicomaniile (droguri, alcool, tutun), dependenta de medicamente, adictiile obiectale sexuale, tulburarile de comportament repetitive (de exemplu, bulimia). Aceste patologii sunt  transnosografice si transstructurale.

Heroina este un opiaceu obtinut prin sinteza pornind de la morfina: utilizarea sa determina rapid o dependenta fizica si psihica importanta si se gaseste din acest motiv la originea unei toxicomanii, heroinomania. Diamorfina (abreviere a diacetil –morfina sau aceto-morfina) a fost sintetizata in anul 1874 de chimistul englez C.R.A. Wright, dar numai in 1898 chimistul german Heinrich Dreser, lucrand pentru laboratoarele Bayer, a preconizat utilizarea sa ca o medicatie „eroica” a tuberculozei. Ea a fost imediat introdusa in terapeutica la om, sub denumirea de „heroina” atat in calitate de medicament capabil sa substituie morfina in tratamentul durerilor (si al tusei…), dar si ca medicament care permite dezintoxicarea morfinomanilor.

Dependenta emotionala ar putea fi definita ca un act de „echilibristica”. Si aceasta deoarece trebuie facuta clar si de la inceput diferenta intre adictia psihologica si acea latura a dependentei care implica emotionalitatea intr-o relatie inter-umana.
Este normal ca indivizii sanatosi, bine adaptati social sa isi formeze atasamente in raport cu persoanele de langa ei. Acest proces debuteaza in copilarie, cand se formeaza legaturile emotionale cu parintii. In masura in care aceste legaturi sunt sanatoase si reusite, indivizii devin capabili, ca adulti, sa formeze relatii apropiate, intime, cu alte persoane.

Terapia bulimiei nervoase implica o abordare multidimensionala. Actul terapeutic este menit sa accentueze motivatia, sa antreneze constientizarea propriilor stari si auto-observarea, sa informeze, sa previna raspunsul compensator si sa dezvolte o relatie benefica cu propriul corp. In vederea acestor obiective, terapia cognitiv comportamentala poate fi insotita de o gandire integrativa a drumului spre insanatosire. Bulimia nervoasa reprezinta una dintre cele mai raspandite tulburari de natura psihica in societatile occidentale. Ea este definita de Manualul Statistic al Tulburarilor Mintale (2003) drept afectiunea constand in "episoade recurente de mancat compulsiv".