Pe toate site-urile se vorbeste despre afaceri, dragoste/deceptie in dragoste, despre cum sa ai silueta perfecta, despre oameni de succes sau femei care se autoproclama " de 3X FEMEIE"...insa in jurul nostru se-ntampla lucruri grave, lucruri care ar trebui sa fie in permanenta in atentia noastra, mai ales a noastra, a femeilor!.. Se-ntampla langa noi, zilnic, dar nu avem timp nici sa vedem, nici sa auzim...Suntem prea preocupati de propria noastra imagine sau suntem intr-o permanenta goana dupa bani...

Sunt lacrimi pe care nu mai stim sa le vedem, plansete pe care nu mai stim sa le auzim... SUNT LACRIMI DE INGER!...

Au fost sau sunt momente in care copilul dumneavoastra nu vrea sa se desparta de dumneavoasta? Cand il duceti la gradinita/scoala se prinde de hainele dumneavoastra si nu vrea sa va lase sa plecati? In casa va urmeaza peste tot, chiar si daca mergeti in celalalt capat al camerei? E posibil sa fie vorba despre o anxietate de separare pe care o traieste copilul.

Exista intotdeauna, in grupa prescolarilor de varsta mica (3 ani), care pasesc pentru prima data in gradinita, copii care resimt puternic despartirea de parinti si care se manifesta, in functie de temperament, fie plangand indelung si sfasietor, fie trantindu-se pe jos, fie izolandu-se intr-un colt al incaperii, dar dorindu-si, fiecare, un singur lucru: sa paraseasca noul mediu, in care totul pare ostil. Nu este mai putin adevarat ca, in primele 2-3 zile de la inceperea gradinitei, atmosfera generala este foarte trista (vor plange, prin imitatie, chiar si unii dintre copiii care par incantati de multimea jucariilor). Dar, de regula, dupa o saptamana, cel mult doua, de frecventare a gradinitei, copiii se familiarizeaza cu noul mediu, cu educatoarea, cu grupul de copii, iar despartirea de mama se produce firesc. Daca, insa, trec saptamani si copilul continua sa respinga hotarat mediul gradinitei, invocand suferinte imaginare si plangand cu aceeasi disperare, cu care o facea in primele zile, atunci putem vorbi despre o fobie.

Ca sa intelegem mai bine fenomenul care are repercusiuni asupra copiilor trebuie sa intelegem notiunea de divort si ce implicatii are ea. Divortul, reprezinta desfacerea pe cale legala a unei casatorii, asta din punct de vedere legal. Exista nenumarate motive de divort mai ales in ultimii 20 de ani, indiferent de motiv, ceea ce ii afecteaza pe copii fiind modul in care actioneaza parintii sai in cele 3 perioade enumerate in titlul articolului meu. Pentru copii, divortul inseamna de cele mai multe ori pierderea unui parinte, un handicap in fata celorlalti copiii, nesiguranta, pe cei mici ii macina o gramada de sentimente cum ar fi: suparare, nervozitate, tristete, vina, ura, dezamagire. In acelasi timp, ii consuma urmatoarele intrebari: De ce pleaca mama/tata? De ce mami nu-l mai iubeste pe tati? De ce tati nu o mai iubeste pe mami? Eu sunt vinovat pentru ca tati/mami pleaca? Cu ce am gresit eu? Eu de ce nu am dreptul la o familie ca toti prietenii mei? De ce nu se impaca? Tati/mami ma uraste? Ei nu ma mai iubesc?

In ziua de astazi din ce in ce mai multi copii se joaca singuri, din ce in ce mai putini parinti se joaca cu copilul lor. Adultii de multe ori nu mai au timp pentru a spune povesti copiilor, sau agitatia si grijile de zi cu zi ii preocupa in asa masura incat parca nu mai au suficienta energie si timp sa ofere si pentru acest lucru cu regularitate. Ofera copiilor jucarii complicate, jocuri multimedia, gadgeturi electronice etc... obiecte care au scopul de a satisface dorinta din sufletele copiilor lor. Jucariile sunt din ce in ce mai complicate, mai finisate si vin la pachet cu o poveste a lor deja definita, de cele mai multe ori o fantezie, care este livrata copilului ca o hrana "gata digerata" (ex: papusile Barbie cu accesorii si povestea lor), nepermitandu-i sa creeze o fantezie despre jucarie, pe care sa o proiecteze asupra jucariei.

Tulburarea de anxietate generalizata este caracterizata de o teama difuza, fara un obiect sau situatie bine precizata. Persoana care sufera de anxietate generalizata traieste o incordare contiua, se simte in permanenta amenintata...

Anumiti copii scapa mereu cate ceva pe jos, strica tot ce ating, se imbraca foarte incet, nu sunt niciodata gata... Cand ar trebui sa va nelinistiti?

Daca fiul dumneavoastra este neindemanatic in toate domeniile de activitate (acasa, la scoala, la sport si cand se joaca), daca prezinta dificultati de coordonare, dificultate in a se orienta in spatiu, daca scrie si deseneaza urat, atunci ar trebui sa fie consultat de catre un medic pediatru, care ii va recomanda un examen psihomotor pentru a determina daca el sufera sau nu de o tulburare numita dispraxie.

Dispraxia este o tulburare de origine neurologica, afectiune ce antreneaza dificultati de invatare si poate fii insotita chiar si de dislexie.

Anxietatea generalizata face parte din categoria tulburarilor anxioase alaturi de: panica, agorafobie, fobia specifica, fobia sociala, tulburarea obsesiv-compulsiva, stresul posttraumatic, stresul acut, tulburarea anxioasa datorata unei conditii medicale generale, tulburarea anxioasa indusa de o substanta si tulburarea anxioasa fara alta specificatie.

Tulburarea de anxietate generalizata este caracterizata de o teama difuza, fara un obiect sau situatie bine precizata. Persoana care sufera de anxietate generalizata traieste o incordare continua, se simte in permanenta amenintata, motiv pentru care este mai tot timpul nervoasa, iar de cele mai multe ori nu realizeaza de ce anume se teme atat de tare.

Felul in care ne educam copiii s-a schimbat mult in ultimele decenii. Oamenii au inceput sa puna mai mult accent pe comunicare, pe intelegere si pe empatie. Din ce in ce mai multi parinti devin constienti de rolul educatiei emotionale timpurii si de impactul pe care il au primele experiente de viata asupra copiilor. Lumea devine din ce in ce mai constienta de efectele negative ale violentei in general, si ale violentei asupra copiilor in particular.

Haideti sa vorbim astazi despre ce puteti face ca parinti pentru a le asigura micutilor o evolutie emotionala sanatoasa si armonioasa:

O metafora psihoterapeutica pe care am citit-o, mi-a placut si v-o spun si voua...