Fara a fi socati , sa stiti ca familia e totusi o piata in care cererea si oferta sunt legi care o guverneaza.
 Sunt doi comercianti , sotul si sotia , care scot si isi expun marfurile . Foarte cautate inainte de nunta , foarte pretuite , frumos ambalate. Adevarate martisoare de suflet legate cu snur de sentimente.
 Apoi , cu trecerea timpului, pe piata multor cupluri preturile incep sa scada ori marfa sa nu mai fie atat de aragatoare . Si ce este mai curios , este faptul ca cererea unuia se transforma in oferta celuilalt , iar iar oferta in cerere.
 Cum stau lucrurile ?
 Sotia cere sa fie imbratisata si sa i se dea garantii ca este iubita , iar sotul, care ofera la cererea directa sau implicita , isi vede si cererea lui implinita , aceea de primi increderea partenerului asigurata prin aceeasi imbratisare .

 Partenerii nu sunt intotdeauna constienti de nevoile celuilalt . Efortul de a descoperi ceea ce-l implineste pe celalalt este recompensat de un raspuns care da frumusete relatiei.

 Iubirea care ingrijeste de celalalt isi planifica evenimente ce-i creaza conditii fericite partenerului . Mereu cu dispozitie la dispozitia celuilalt , reciproc , cei doi vor cauta sa produca acele prestatii care stiu ca sunt dorite si asteptate.
 Dincolo de acestea , nu doar efortul oferit este apreciat , ci inima care pregateste un gest de a-l implini pe partener.
 Un martisor confectionat din sentimente , ce va fi prins de sufletul partenerului .

 A inceput sa ninga . Nu azi , nu ieri , ci cu mult timp inainte .Si s-a asezat , strat peste strat, zi dupa zi , formand un munte de zapada . La propriu si la figurat . S-a asternut zapada nepasarii in inimile noastre .Ne-au inghetat sentimentele pentru cei din jurul nostru . Am devenit fiinte cu nameti si gheata in inimi. Dintr-un egoism fatidic ne gandim doar la noi , la ce ar trebui sa facem sa ne simtim mai bine , mai fericiti , mai impliniti .

 De ce ne-am gandi la cei de langa noi , la cei ce au cu adevarat nevoie de noi ? Pentru ca egoismul nu doare. Indolenta nici atat. Nepasarea este un simbol al umanitatii , de ce sa ne facem noi probleme cand noi suntem singurii care contam pentru noi?

Sa stii ce intampla in inima celuilalt este o arta , arta celei mai stralucite relatii . Se numeste empatie.A critica partenerul pentru neajunsurile sale sau presupusele stangacii inseamna a neglija orice efort depus si orice bunavointa , spulberandu-i cu brutalitate orice sentiment investit .Persoana care primeste critica se simte neajutorata si o suparare de nivel acut se instaleaza in suflet.

Atunci cand reprosurile sunt manioase , deseori cel ofensat trece in defensiva , evitand orice raspundere , sau isi impietreste inima , ocolind contacte apropiate pe viitor.In urma criticilor , increderea se va dizolva usor ,inregistrandu-se adevarate batalii de personalitate intre parteneri .Incapacitatea de a se abtine de la critica a celui care si-a programat-o in stilul lui de viata , vine dintr-o imaturitate emotionala , provocand rani asupra respectului de sine al celuilalt. Cel care nu intuieste sentimentele partenerului nu are capacitatea de a interpreta mesajele nonverbale: tonul vocii,mimica , gestica .   Preocuparea de propria persoana poate fi uneori atat de mare ,incat , pentru satisfactia personala, se cere jertfa fara rabat , adusa de partener.

Cuvantul multumire este un tonic ce trebuie administrat atat pacientului cat si doctorului . Exista trei categorii de oameni : multumiti , nemultumiti  si nehotarati de starea lor .

Poate e timpul sa va vorbesc despre " jocul multumirii " si sa va incurajez sa-l jucati impreuna cu mine .

In ce consta acest joc al multumirii ?Totul e sa gasesti ceva care sa-ti produca bucurie in orice imprejurare .Trebuie sa gandesti ca orice lucru ar fi putut fi si mai rau .

Atunci cand in jurul tau cauti lucruri frumoase si bune , uiti de cele rele si urate .

  Este normal si uneori de neevitat sa simtim anumite presiuni in viata noastra.Dar atunci cand este prea multa sau se intinde pe o perioada mai lunga de timp,neavand cum sa ne refacem si chiar fiind neputinciosi in fata situatiei date,sanatatea noastra incepe incet sa se deterioreze.Organismul nostru raspunde automat presiunii,eliberand adrenalina,asigurandu-se astfel ca suntem pregatiti pentru a face fata provocarilor care vin catre noi. Ne simtim tensionati,ametiti ,muschii devin incordati,bataile inimii se accelereaza,tremuram sau transpiram mai mult ca de obicei,simtim ca avem nevoie de mai mult aer.

Aceasta reactie automata este cunoscuta ca raspunsul "lupta sau fugi".

Intreaga viata incercam sa ne exprimam sau sa ne ascundem emotiile .Uneori este usor , dar de cele mai multe ori ducem o lupta asidua pentru a le exprima sau reprima . Emotiille sunt un fenomen complex , in care ne antrenam sentimentele , gandurile si reactiile corpului nostru , iar a le defini , pare descurajator uneori . Ne fac sa simtim importanta vietii , ne fac sa gandim daca si cum merita traita. Indiferent de limba vorbita intre locuitorii pamantului , emotiile sunt existente la toti.

Platon spunea ca mintea noastra este impartita in trei parti : a dorintelor , a judecatilor si a emotiilor.Despartind emotiile de judecata , transmitea astfel ca acestea se dezvolta dincolo de capacitatea noastra de a le controla .Personal , consider ca emotiile au capatat intelesul unei reactii umane naturale ,raspunzand mai mult sau mai putin rapid nevoilor individului in diverse situatii.

Cu ceva timp in urma am citit o povestioara, o metafora terapeutica .

Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:
"In viata fiecarui om de pe pamantul acesta se da o lupta formidabila , o lupta intre doi lupi.Unul rau , intruchipand frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentul.Celalalt e bun , el aducand bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila."
Copilul privind intrebator spre bunicul lui il intreaba:
"Si care dintre ei va invinge "?
"Cel pe care il vei hrani", raspunse batranul.
Asa suntem si noi in dragoste . Ceea ce hranim , se va dezvolta . Daca ne vom hrani cu iubire neconditionata , respect reciproc , incredere in sentimentele celuilalt , cu afectiune si sensibilitate , daruire totala , vom oferi relatiei sansa durabilitatii , calitate si sens profund , vom oferi o iubire posibila , reala , vie , care ne va umple de fericire si energie .
Hranind-o cu sentimentul de nesiguranta , de dezechilibru , egoism , confort material si nepasare , vom dezvolta o dragoste egocentrica , care va fi o povara pusa pe umerii celui de langa noi ,care , cu timpul nu va mai putea ascunde angoasa , suferinta si disperarea.

Tu cu ce sentimente iti hranesti sufletul ?