Ce-i diferentiaza pe cei care-si traiesc visul de cei care traiesc o „viata obisnuita", mediocra? Frica de greseala! Ce ne impiedica sa comunicam plenar, sa ne oferim mai multa iubire? Frica de greseala! Ce ne incurajeaza sa ne plangem, sa suferim, sa barfim, sa desconsideram? Frica de greseala! Iar frica aceasta este strict o frica fata de cer, vor zice ceilalti oameni.

Cei mai multi dintre noi sunt interesati de modul cum se imbraca, nu-i asa? Sunt interesati ca frazele pe care le spun sa nu raneasca persoane din jur. Sunt interesati sa nu faca greseli gramaticale de care cei din jur sa-si dea seama. Sunt interesati sa nu faca greseli logice de care cei din jur sa-si dea seama. Ne aducem aminte cu zambetul pe buze de acea emisiune cu Gaita la care oamenii dadeau raspunsuri haioase la intrebari pe care nu le intelegeau, dar nu voiau sa recunoasca („ati avut vreodata accident pe artera vasculara?", „nu, ca eu nu am carnet" sau „dumneavoastra aveti materie cenusie?", „nu, ca eu stau la bloc"). Stim despre ei ca au gresit, dar probabil ii vom descrie intr-o maniera mai condescendenta de atat. Cand cineva greseste, tendinta generala este sa-l facem sa sufere pentru asta!

Sunt intrebari la care putini parinti ar raspunde. Iata cateva sugestii menite sa vina in ajutorul lor.

Copilul tau este unic. Este evident ca orice ai spune sau orice ai face trebuie sa ai in vedere profilul emotional specific copilului tau.

O greseala minora care nu s-a mai repetat, trebuie abordata altfel decat una majora si frecventa, chiar daca tehnica de baza e aceeasi. Cu alte cuvinte o prima minciuna nu trebuie pedepsita prea aspru. In schimb un copil care si-a facut un obicei din a minti are nevoie de o replica pe masura. Dar indiferent cum e copilul tau si ce probleme apar, unul din cele mai importante lucruri in construirea unui comportament acceptabil este sa fii dreapta si rezonabila.