Timiditatea copiilor... Este o problema ce solicita atentie si finete in stabilirea criteriilor dupa care sa afirmam ca un copil este timid, deoarece un comportament asemanator copilului timid gasim si la copilul sensibil, dar si la copilul cu anxietate sau fobie sociala (de exemplu: teama/jena de a vorbi in locuri publice si/sau in prezenta unor persoane straine care nu fac parte din anturajul copilului).

Daca pana in jurul varstei de 3 ani copiii sunt de regula expansivi, curiosi, energici, dupa aceasta varsta parintii, sau cei care il ingrijesc pe copil in majoritatea timpului, pot observa schimbari in atitudinea si comportamentul copilului. Astfel, copilul poate deveni mai retras, rusinos, mai putin interesat (la prima vedere) de interactiunea cu ceilalti copii si cu adultii, indeosebi cu cei necunoscuti care nu fac parte din anturajul lui, ascunzandu-se uneori in spatele mamei sau dupa diferite obiecte, prefera sa se joace singuri, evita sa vorbeasca cu ceilalti, iar atunci cand o fac vorbesc incet si vocea le este tremuranda.

Ca sa intelegem mai bine fenomenul care are repercusiuni asupra copiilor trebuie sa intelegem notiunea de divort si ce implicatii are ea. Divortul, reprezinta desfacerea pe cale legala a unei casatorii, asta din punct de vedere legal. Exista nenumarate motive de divort mai ales in ultimii 20 de ani, indiferent de motiv, ceea ce ii afecteaza pe copii fiind modul in care actioneaza parintii sai in cele 3 perioade enumerate in titlul articolului meu. Pentru copii, divortul inseamna de cele mai multe ori pierderea unui parinte, un handicap in fata celorlalti copiii, nesiguranta, pe cei mici ii macina o gramada de sentimente cum ar fi: suparare, nervozitate, tristete, vina, ura, dezamagire. In acelasi timp, ii consuma urmatoarele intrebari: De ce pleaca mama/tata? De ce mami nu-l mai iubeste pe tati? De ce tati nu o mai iubeste pe mami? Eu sunt vinovat pentru ca tati/mami pleaca? Cu ce am gresit eu? Eu de ce nu am dreptul la o familie ca toti prietenii mei? De ce nu se impaca? Tati/mami ma uraste? Ei nu ma mai iubesc?

In ziua de astazi din ce in ce mai multi copii se joaca singuri, din ce in ce mai putini parinti se joaca cu copilul lor. Adultii de multe ori nu mai au timp pentru a spune povesti copiilor, sau agitatia si grijile de zi cu zi ii preocupa in asa masura incat parca nu mai au suficienta energie si timp sa ofere si pentru acest lucru cu regularitate. Ofera copiilor jucarii complicate, jocuri multimedia, gadgeturi electronice etc... obiecte care au scopul de a satisface dorinta din sufletele copiilor lor. Jucariile sunt din ce in ce mai complicate, mai finisate si vin la pachet cu o poveste a lor deja definita, de cele mai multe ori o fantezie, care este livrata copilului ca o hrana "gata digerata" (ex: papusile Barbie cu accesorii si povestea lor), nepermitandu-i sa creeze o fantezie despre jucarie, pe care sa o proiecteze asupra jucariei.

Motto: "Daca nu simtiti o mare fericire atunci cand pictati, lasati-va de meserie!" – Medi Wechsler Dinu

In jurul varstei de 18 ani sau chiar mai devreme, tinerii se afla in fata unei decizii majore, decizie ce le va marca, intr-un fel sau altul, existenta viitoare, de exemplu facultatea pe care o vor urma. De multe ori am auzit parinti exprimandu-se: „vreau sa-l dau la facultatea... vreau sa se faca... sa ajunga, sa..." Nu e vorba despre ce vrem noi, parintii!! Viitorul le apartine copiilor nostri!

Uneori, ca adulti, ne este dificil sa ne dam seama de diferentele care exista intre felul nostru de a percepe si intelege realitatea si felul in care o face un copil. Va rog in continuare sa reflectati un pic la ce inseamna a fi copil si cat de coplesitor poate fi uneori a fi expus atator feluri de informatie noua, fara a avea prea multa experienta in a invata. De multe ori, din pacate, sistemul de invatamant nu acorda destula atentie nevoilor si aptitudinilor fiecarui elev in parte. In acest fel, multi copii inzestrati cu inteligenta si aptitudini devin elevi mediocrii din cauza lipsei stimularii si atentiei de care au nevoie. Copiii au o abilitate naturala de a invata, iar noi, ca adulti, trebuie sa invatam sa identificam circumstantele in care copiii invata cel mai bine.

Un copil excesiv de rasfatat ii exaspereaza deseori pe parinti si pe cei din jur cu pretentiile lui nejustificate. El de obicei se transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si pastreze locul de munca, partenerul de viata si prietenii.

In "culisele" acestui comportament teatral se ascunde dorinta copilului de a testa toleranta si rabdarea parintilor. Copilul intra in jocul "cine detine controlul" si atenteaza la a-si insusi putere si control (in relatia cu parintele). El isi forteaza de fapt parintele sa fie mai ferm si clar, sa-l determine pe acesta sa-si exercite controlul care ii revine de drept, fara sa ezite.

Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care l fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat.

Copiii nu se nasc stiind cum sa se comporte si multi parinti fac greseala de a-i pedepsi pentru niste lucruri pe care ei considera ca ar trebui sa le stie sau sa le respecte, doar pentru ca asa li s-a spus. Si totusi, marea majoritate a acestor parinti nu ar avea aceleasi asteptari de la adultii din viata lor.

JOCUL este un prim si fundamental izvor al dezvoltarii personalitatii.

Prin joc copilul cauta sa depaseasca situatia imediata si sa-si realizeze scopurile fictive. "Jocul pregateste viitorul, potolind nevoile prezente"- Claperade

Poate ma veti intreba de ce m-am oprit asupra jocului si de ce caut sa-i scot in evidenta importanta pe care o are, pentru ca mi-a fost dat sa intalnesc si sa lucrez cu, copii fara copilarie. Lucrez alaturi de copii care nu au invatat ce inseamna sa te joci, ce inseamna joaca, ce inseamna joc, jocul spontan si fara grija, jocul copilului, care stie ca mama si tata vor fi acolo cand se va intoarce de la locul de joaca.

... Eu cred ca, a descuraja pe cineva sa viseze sau sa faca ce-si doreste (nu vorbim aici de actiuni, lucruri distructive...), este un pacat! Daca nu vrei sau nu poti incuraja, mai bine taci!Cel mai periculos este cand, un parinte sau o persoana apropiata si investita de copil cu admiratie si incredere (caruia copilul ii recunoaste autoritatea), ii transmite acestuia mesaje toxice, negative, ostile, certitudini de viata, viziunile lui in ceea ce priveste viitorul odraslei, ca vezi tu, experienta de viata il responsabilizeaza in acest sens... adica sa-l protejeze eficient si fara eroare de orice obstacol real sau imaginar!

Vacanta aproape a trecut si indata incepe un nou an scolar . Poate unii abia asteapta, poate pentru ca s-au plictisit deja de vacanta, iar mediul scolar le ofera cele mai multe intariri pozitive, insa pentru altii inceperea unui nou an scolar poate insemna inceputul unui “calvar”, deoarece e mediul in care primesc cele mai multe pedepse si penalizari, nereusind sa atinga nivelul unei performante ridicate.
Ce putem face in cel de al doilea caz?