I.1 CONCEPTUALIZAREA PROBLEMATICII PERSOANELOR FARA ADAPOST.

Asigurarea accesului la o locuire adecvata reprezinta adesea o pre-conditie pentru exercitarea multor altor drepturi fundamentale de care trebuie sa beneficieze orice individ.

Cu alte cuvinte, asigurarea accesului la locuire decenta reprezinta fundamentul realizarii unei societati echitabile in care fiecare individ poate sa aiba un rol activ. In acest sens, se poate spune ca accesul la locuire reprezinta elementul principal al incluziunii sociale.

„Persoana adulta fara adapost este acea persoana care nu are casa si care locuieste pe strada (parcuri, piete, scari de bloc), care se afla intr-o situatie de criza la nivel psihic, relational, de sanatate, social, juridic, situatie determinata de absenta unui adapost sau de imposibilitatea de a-si mobiliza resursele interne pentru a putea obtine un act de identitate, un loc de munca, pentru a se reintegra in familie si de excluderea de la serviciile externe (servicii publice medico-sociale)."