A inceput sa ninga . Nu azi , nu ieri , ci cu mult timp inainte .Si s-a asezat , strat peste strat, zi dupa zi , formand un munte de zapada . La propriu si la figurat . S-a asternut zapada nepasarii in inimile noastre .Ne-au inghetat sentimentele pentru cei din jurul nostru . Am devenit fiinte cu nameti si gheata in inimi. Dintr-un egoism fatidic ne gandim doar la noi , la ce ar trebui sa facem sa ne simtim mai bine , mai fericiti , mai impliniti .

 De ce ne-am gandi la cei de langa noi , la cei ce au cu adevarat nevoie de noi ? Pentru ca egoismul nu doare. Indolenta nici atat. Nepasarea este un simbol al umanitatii , de ce sa ne facem noi probleme cand noi suntem singurii care contam pentru noi?